Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este Dumnezeu!
Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este o lume cerească, lumea cea adevărată și fără de moarte!
Hristos a înviat! – înseamnă că viața este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omenirii s-au îndreptățit.
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
Auziți aceste cuvinte despre nespusa vitejie pe care numai dragostea o are. Din dragoste, Fiul lui Dumnezeu Se umilește, slujește, învață, vindecă, hrănește, adapă, ridică și îndreaptă, bucură, Se chinuie, pătimește, iartă și moare. „Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească; și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.” Când slujește, slujește cu bucurie, când Se jertfește, Se jertfește de bunăvoie, nu de Sine îngrijindu-Se, ci privind neîncetat la veșnica vatră a dragostei din Ceruri, la ceilalți Doi. A fost ușor pentru Fiul dragostei veșnice să îndure toate acestea. La fel este ușor și oamenilor care au dragoste.
De aceea Sfântul Nil Sinaitul spune: „Toate îți vor fi ușor de făcut sau îndurat, îndată ce dobândești sfânta dragoste. Iar unde dragoste nu este, nici reușită nu este. Și toate sunt grele și cu neputință de făptuit.”
Dragostea este bucurie, prețul dragostei este jertfa.
Dragostea este viață, prețul dragostei este moartea.
Cei ce iubesc bogățiile pământești, puterea și slava, îi silesc fără milă pe alți oameni să slujească „dragostei” lor nesocotite și sunt gata să jertfească acestei „dragoste” a lor pe toți și pe toate afară de sine. Singura lor frică este de a sluji altora și de a se jertfi pe sine pentru alții. (…)
Nu așa este Iubitorul-de-oameni, Domnul – El nu a făcut așa. El S-a pogorât din Tronul ceresc al slavei, ca prin însăși slujirea și jertfirea Sa să mărturisească dragostea lui Dumnezeu către oameni. Dragostea lui Hristos este pilda celei mai mari vitejii. Ea este vitejia în fața căreia tremură și moartea, și iadul.
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin dragostea Ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde
Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul suflet. Iar cu Dumnezeu nu este de joacă. (…)
Hristos i-a chemat pe oameni să creadă în această Bună-Vestire. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. Adică i-a chemat să creadă Lui, să creadă în El, să creadă fiecărui cuvânt al Lui. Căci pentru oameni nu este alt chip să ajungă la cunoașterea adevărului în chestiunile cele mai însemnate ale vieții și ființei decât să primească cu credință cuvintele Celui Care este martor nemijlocit al realităților cerești și duhovnicești. Ori cred lui Hristos, ori vor continua să rătăcească în largul apelor întunecate și tulburi ale vieții, în căutarea malurilor și țărmurilor de la capătul apelor. A treia cale nu este dată în istoria mușuroiului omenesc până în ziua de azi.
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin dragostea Ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde
Dacă dorești libertatea, încearcă mai întâi să te dezrobești de tine însuți. Dacă pentru cunoaștere, legea de căpătâi era „cunoaște-te pe tine însuți”, atunci pentru morală legea de căpătâi este „dezrobește-te de tine însuți!”. Dacă vrei să ajungi la libertate prin revoluție, pornește mai întâi o revoluție împotriva ta însuți, și te vei încredința că toate celelalte revoluții sunt de prisos. Dacă vrei să ajungi la libertate prin război, pornește mai întâi război împotriva ta însuți, și dacă vei duce acest război la bun sfârșit, te vei încredința că toate celelalte războaie sunt de prisos.
Zici, nu-i așa, că dorești libertatea? Atunci trebuie să stai alături de Dumnezeu, împotriva ta însuți și împotriva lumii. Mai întâi împotriva ta, de vreme ce în tine se află cel mai însemnat câmp de luptă împotriva lumii. Dacă vei birui lumea aici, în tine însuți, pe cel mai însemnat câmp de luptă, atunci ai biruit-o pe toate fronturile. Iar dacă o biruiești pe toate fronturile fără să o biruiești și în tine însuți, ea va rămâne neînfrântă în cea mai însemnată cetate a sa.
Dacă nu te biruiești pe tine însuți, cu toate celelalte străduințe ale tale, nu vei reuși decât să sari dintr-o temniță în alta, dintr-o colivie în alta. Nici libertatea socială, nici libertatea națională, nici libertatea statală, nici libertatea internațională, fără libertatea de sine, nu sunt nimic altceva decât numele amăgitoare și mincinoase ale feluritelor temnițe, ale feluritelor colivii. Dezrobește-te de tine însuți și vei fi afară din toate temnițele și coliviile.
Când cel închis vrea să fugă din temniță, nu se trudește să dărâme mai întâi zidurile din jurul închisorii, ci zidul propriei sale celule.
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
Astăzi vom afla despre una dintre cele mai importante personalități ale credinței din Serbia secolului XX. Nicolae Velimirovici (1881-1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia. Tânărul Nicolae a absolvit cursurile Seminarului Sfântul Sava, din Belgrad. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema filosofiei lui Berkeley, în 1909. Pe lângă toate aceste performanțe academice, însă, Nicolae a hotărât să devină monah. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism. A devenit apoi profesor la Seminarul Sfântul Sava, din Belgrad.
În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia și America, unde a susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor și a popoarelor slave de la miazăzi.
(mai mult…)
Ochiul cel curat vede lumea și tot ce este în lume, iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Așa este și cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima este acoperită de paiele păcatului, ea orbește și nu poate vedea nimic. Când inima se curățește deplin, ea vede lumea cea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută așa cum este ea; vede pe Cel ce este Inima lumii celei nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți curățească inima, și vei vedea o neașteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii, fără inimă. „Zideşte în mine o inimă* curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” așa se ruga prorocul și psalmistul David. Așa să te rogi și tu! Înnoiește și iar înnoiește această rugăciune, și Dumnezeu îți va dărui inima curată și văzătoare, și vei vedea înțelesul tuturor lucrurilor și întâmplărilor, și vei cunoaște înțelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este Dumnezeu! Hristos a înviat! – înseamnă că, într-adevăr, este o lume cerească, lumea cea adevărată și fără de moarte! Hristos a înviat! – înseamnă că viața este mai tare decât moartea. Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele. Hristos a înviat! –…
Auziți aceste cuvinte despre nespusa vitejie pe care numai dragostea o are. Din dragoste, Fiul lui Dumnezeu Se umilește, slujește, învață, vindecă, hrănește, adapă, ridică și îndreaptă, bucură, Se chinuie, pătimește, iartă și moare. „Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească; și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.”…
Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul…
Dacă dorești libertatea, încearcă mai întâi să te dezrobești de tine însuți. Dacă pentru cunoaștere, legea de căpătâi era „cunoaște-te pe tine însuți”, atunci pentru morală legea de căpătâi este „dezrobește-te de tine însuți!”. Dacă vrei să ajungi la libertate prin revoluție, pornește mai întâi o revoluție împotriva ta însuți, și te vei încredința că…
Astăzi vom afla despre una dintre cele mai importante personalități ale credinței din Serbia secolului XX. Nicolae Velimirovici (1881-1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia. Tânărul Nicolae a absolvit cursurile Seminarului Sfântul Sava, din Belgrad. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910;…
Ochiul cel curat vede lumea și tot ce este în lume, iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Așa este și cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima este acoperită de paiele păcatului, ea orbește și nu poate vedea…