Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul suflet. Iar cu Dumnezeu nu este de joacă. (…)
Hristos i-a chemat pe oameni să creadă în această Bună-Vestire. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. Adică i-a chemat să creadă Lui, să creadă în El, să creadă fiecărui cuvânt al Lui. Căci pentru oameni nu este alt chip să ajungă la cunoașterea adevărului în chestiunile cele mai însemnate ale vieții și ființei decât să primească cu credință cuvintele Celui Care este martor nemijlocit al realităților cerești și duhovnicești. Ori cred lui Hristos, ori vor continua să rătăcească în largul apelor întunecate și tulburi ale vieții, în căutarea malurilor și țărmurilor de la capătul apelor. A treia cale nu este dată în istoria mușuroiului omenesc până în ziua de azi.
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin dragostea Ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde