Merită să le demonstrăm, prin acomodarea cu marea cultură, că inteligența rămâne cel mai activ afrodisiac și că tandrețea, subtilitatea sau spontaneitatea nu sunt adversarii, ci aliații împlinirii senzuale la care au dreptul. Merită, de asemenea, să le arătăm de ce frumusețea fizică e reflexul unei personalități armonioase, și nu „măsura” unui canon trupesc prefabricat.
După mine, părinții trebuie să le spună copiilor nu atât cum „se fac” copiii, ci altceva, mai destoinic: să nu practice sexul accidental. Să nu reducă una dintre cele mai subtile experiențe umane la un soi de sportivitate demonstrativă. Să nu pătrundă fizic acolo unde inteligența și sensibilitatea lor n-au făcut deja o pârtie cât mai fină. Intimitatea fizică e consecința unei comuniuni sufletești și intelectuale, între persoane care împărtășesc mai mult decât excitabilitatea epidermică. În limbajul biblic, formula „a cunoscut femeia” desemnează eufemistic acuplarea: de ce n-ar desemna și cunoașterea ei prealabilă, ca univers ce se cere cercetat cu puterea iubirii adevărate?
Să le spunem fiilor noștri că virilitatea e mai mult decât capacitatea erectilă: ea implică mai curând sobrietatea cultivată, politețea, stăpânirea de sine, afecțiunea protectoare, rafinamentul comportamental lipsit de pedanterie, umorul de calitate și, la timpul cuvenit, oficiul discret suveran al paternității responsabile.
Să ne amintim proverbul francez: chassez le naturel, il revient au galop. E suficient să ieșim pe stradă, în oricare oraș al lumii, pentru a vedea că umanitatea rămâne esențialmente masculină și feminină, într-o complementaritate menită să perpetueze viața și să asigure dramaturgia ei comunitară. Nu doar bunul-simț, ci și statisticile – ca oglindă a realității pan-umane – ne pot asigura că excesele ideologiei contemporane nu au forța de a modifica rânduiala firească. Cu atât mai bine!
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Categorie: Un strop de viaţă
Frumusețe în întuneric #10 – Bebeluși într-o catedrală
Nu contează câte dispozitive ai sau cât timp sau cât spațiu ai sau cât de bună este chitara ta. Până la urmă, tot ce contează ești tu și cântecul, tu și povestea.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #10 – Bebeluși într-o catedrală”Devenind o prezență vindecătoare #32
Când simți nevoia de a confrunta, încearcă să oferi simultan și susținere. Foarte probabil, cel sprijinit se va simți amenințat când este confruntat, prin urmare, ai putea spune, de exemplu: „Prețuiesc în mod sincer relația noastră, dar tocmai datorită acestui lucru, cred că trebuie să îți împărtășesc ceva dificil….”. Asigură-te că îi oferi persoanei pe care o confrunți oportunități multiple de a răspunde, fie exprimându-și reacția la confruntare, fie schimbându-și comportamentul. În procesul de ajutorare, consideră că tu și cel sprijinit formați o echipă care lucrează împreună la o problemă, ambii fiind mai mult sau mai puțin egali. Nu ești un consilier-judecător care stăpânește peste un sprijinit-victimă.
Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii
Un strop de viață pentru părinți #33
Pentru ca un copil să nu se teamă de biblioteca părinților (instalată în birouri solemne sau în salonul adulților), e bine să obțină, încă de la 3-4 ani, propria lui bibliotecă, expusă în camera curată și aerisită unde doarme și… începe să deprindă bucuria intimă a cunoașterii: măcar într-un corp „Billy” de la Ikea. E bine ca el să capete cât mai devreme o anumită mândrie de proprietar… Să știe că la el în odaie îți poate aduna DVD-urile, jocurile video, cărțile cu povești, cărțile de colorat, albumele cu benzi desenate, primele dicționare și enciclopedii, întâile albume de artă. Piața jucăriilor și a cărților pentru copii e destul de ofertantă și abundentă. E suficient să avem mereu în vedere un singur motiv al achiziției: îi poate dezvolta mintea?
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Frumusețe în întuneric #9 – Poveștile sunt adevărate
…este esențial ca creștinii să se aplece și să le vorbească cu blândețe copiilor din viața lor. Băieții și fetele din bisericile noastre, din școlile noastre, de pe strada noastră, trăiesc o aventură înfiorătoare. Fiecare dintre ei intră într-una din următoarele două categorii: rănit sau care-va-fi-rănit-curând. Profunzimea și natura acelor răni vor fi diferite, dar ei sunt cu toții suflete maleabile într-o lume care răsună de lovituri de ciocan.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #9 – Poveștile sunt adevărate”
CARTEA E O VIAȚĂ 