Un strop de viaţă – Pagina 46

Devenind o prezență vindecătoare #36

Iubirea este semnul distinctiv al creștinului (Ioan 13:35) și în mod repetat suntem învățați să îi iubim pe oameni. Descrierea biblică a iubirii consemnată în 1 Corinteni 13 prezintă un standard foarte înalt. „Iubirea”, citim acolo, „este foarte răbdătoare și amabilă, niciodată geloasă sau invidioasă, niciodată îngâmfată sau plină de mândrie, niciodată arogantă, egoistă sau bădărană. Iubirea nu își impune voia proprie. Ea nu este irascibilă sau hipersensibilă. Iubirea nu păstrează resentimente și de-abia observă răul pe care i-l fac alții. Ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură atunci când adevărul învinge. Dacă iubești pe cineva, îi vei fi loial indiferent de cost. Întotdeauna vei crede în el, vei aștepta ce e mai bine de la el și vei face tot ce ține de tine pentru a-i lua apărarea” (Traducere după versiunea The Living Bible citată de autor).

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Un strop de viață pentru părinți #37

Cred că merită să extindem și în această privință modelul occidental, care implică vacanțe școlare active, dedicate unor stagii practice (în întreprinderi sau ONG-uri) și îi învață pe tineri să-și câștige primii bani tocmai prin angajarea într-o activitate concret filantropică, unde fac deopotrivă networking și cunosc aspecte semnificative ale vieții reale. O bună valoare pedagogică au atât stagiile plătite, cât și voluntariatul propriu-zis, care te răsplătește prin experiența practică acumulată. În cazul primelor, copilul nostru află pe cont propriu că banii nu cresc în arbuștii dintr-o seră secretă a părinților, ci se obțin contra unor eforturi specific cuantificate. În cazul celorlalte, deprind bucuria de a vedea că există un rezultat palpabil al oricărui efort de echipă, dedicat unei cauze frumoase.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Frumusețe în întuneric #13 – Acasă este un loc real

Drag cititor, ține minte că un mod sfânt de a repara lumea este să cânți, să scrii, să pictezi, să țeși lumi noi. Pentru că sămânța lucrării tale slabe-dar-credincioase a căzut în pământ, a murit și a înviat, ceea ce a făcut Hristos prin tine Îi va aduce laude din partea unor călători singuratici mult timp după ce numele tău va fi uitat. Ei vor ști că cineva a trăit și a iubit aici.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #35

Trupul lui Cristos are un potențial imens pentru a oferi părtășie, acceptare și sentimente de apartenență și siguranță care poartă o mare valoare terapeutică, atât pentru credincioși, cât și pentru ceilalți oameni în nevoie care ajung în contact cu credincioșii. Pentru descrierea acestui gen de părtășie, Noul Testament folosește cuvântul grecesc Koinonia. El împlică împărtășirea credincioșilor unii cu alții în purtarea reciprocă a poverilor, mărturisirea greșelilor, supunerea unii față de alții, încurajarea și edificarea reciprocă în umblarea noastră cu Domnul. Într-un singur cuvânt, părtășia creștină este exprimarea continuă a iubirii.

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Un strop de viață pentru părinți #36

Nu-i pretindeți copilului să fie mereu primul, dacă nu vreți să maximizați șansa de a găzdui un nevrotic refulat, cu înclinații suicidare. Dar nici nu-l lăsați să coboare sub nivelul primei treimi din clasa sau anul lui universitar. Evitați creșterea copilului sub clopotul de sticlă al unei mentalități hiper-protectoare. Nu-i prezentați lumea (sau drumul până la școală) ca pe o cursă cu obstacole mortale ori ca pe un câmp minat. O entorsă, o vânătaie sau o zgârietură n-au omorât încă pe nimeni. Excesul de interdicții și precauțiile apăsătoare încurajează minciuna, falsificând dialogul părinți-copii; odată pierdută, încrederea mutuală se reface greu sau deloc. Personal, găsesc bună metoda de a-i spune copilului că și tu te-ai confruntat cu provocările, tentațiile și dificultățile pe are le întâmpină el. Impresia că nu se luptă cu probleme care-i revin în exclusivitate poate inspira reacțiile cele mai adecvate pentru soluționarea lor. Autocriticați-vă, pentru a vă pune viciile într-o lumină demodată: le-am spus de mici copiilor mei că în Occident lumea fumează tot mai puțin, că fumătorii sunt văzuți ca niște indivizi anacronici (sau din lumea a treia) și cred că am contribuit astfel, fie și indirect, la decizia lor de a nu fuma.
Un copil care se menține firesc printre primii, fără obsesia maladivă a întâietății, dispune mereu de o marjă mai generoasă către dezvoltarea propriei sale personalități.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații