Devenind o prezență vindecătoare #51


Dacă Isus Însuși avea nevoie de solitudine pentru revigorare, cu cât mai mult avem noi nevoie de ea! Majoritatea dintre noi nu ne putem lua patruzeci de zile și nopți pentru a ne retrage într-un loc liniștit sau în munți, însă putem găsi alte metode de a crea acest spațiu. Spre exemplu, putem crea un colț liniștit în casa noastră, în care să practicăm zilnic tăcerea. Poate aveți un birou sau o cameră în care să vă puteți duce și să închideți ușa pentru câteva minute, înainte de a pregăti cina, sau puteți sta în dormitor în liniște dimineața, cât timp soțul sau soția se pregătește pentru a pleca la muncă. Plimbările sau alergatul ne pot oferi, de asemenea, acea liniște de care avem nevoie. Așa cum Isus mergea aproape nouăzeci de mile, din Galileea până la Ierusalim (ceea ce Îi oferea aproape cinci zile de solitudine, Ioan 7:10), și noi putem să facem o plimbare sau să alergăm dis de dimineață, sau după apus, în liniștea serii.

Când pătrundem pe tărâmul tăcerii, observăm ce este în inimile noastre. Dumnezeu vorbește inimii noastre, oferind duhului nostru direcție, încurajare, reînnoire și înțelepciune. Când ascultăm cu atenție, putem să înțelegem tiparele pe care le vedem în viețile noastre, ușile pe care El le închide, mustrările care ne îndreaptă în altă direcție. Asta ne va ajuta să discernem mai bine planul Lui cu noi.

Ce se întâmplă când nu suntem reînnoiți în Hristos, când nu practicăm disciplina tăcerii? Devenim deconectați, în relația cu Dumnezeu, pentru că nu-I putem vedea călăuzirea. În schimb, lumea pătrunde și ne erodează ideile, sentimentele, mințile și inimile cu propriile valori, motivații și principii. Credința noastră este redusă la câteva afirmații de credință, în loc să fie sursa și direcția în care ne trăim viața de zi cu zi.

Cu cât mai mult ne liniștim sufletul înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îi vom auzi glasul. Atunci când creăm spațiu pentru El, Dumnezeu intră în liniștea noastră.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Un strop de viață pentru părinți #56


Rădăcina fiecărui cuvânt pe care îl spunem, precum și modul în care îl spunem, prin ton și limbajul trupului, dezvăluie ce este în inimile noastre. Cuvintele vesele sunt ecoul unei inimi vesele, înrădăcinate în caracterul lui Hristos. Dacă spunem că suntem urmași ai lui Hristos, dar ne tratăm încontinuu copiii fără sensibilitate și le vorbim într-un mod nepoliticos și cu dispreț, ne înșelăm singuri.

Îi tratăm [pe copiii noștri] ca pe niște obiecte deranjante ale dezamăgirii și furiei noastre sau ne uităm la ei cu iubire, chiar și atunci când păcătuiesc și îi îndreptăm spre comportamentul corect cu o iubire îndurătoare așa cum face Isus cu noi?

Mă întreb: ce mă deranjează cu adevărat în situația asta? Sunt furioasă pentru că ei se comportă într-un mod imatur, deși potrivit vârstei lor sau pentru că ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Dacă aceasta este o problemă pentru tine, fă-ți un obicei din a-ți închipui o oglindă în fața feței tale atunci când vorbești cu copiii tăi. Dacă nu-ți place ce vezi, schimbă-te.

Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Devenind o prezență vindecătoare #50


Când te trezești dimineața, ce gânduri îți aleargă prin minte, în timp ce încerci să te ridici, amețit, din pat? Care este primul tău gând, înainte ca tălpile să atingă podeaua? Este lista ta „de-făcut” cea care îți domină gândurile? Devii imediat stresat de toate sarcinile pe care trebuie să le îndeplinești, de persoanele de care trebuie să ai grijă, de ziua lungă ce se întinde înaintea ta? Te simți împovărat de griji?

Ce-ar fi dacă, în schimb, te-ai putea trezi în fiecare dimineață cu pacea lui Dumnezeu stăpânindu-ți inima, cu Cuvântul Lui locuind în mintea ta și cu un sentiment reînnoit al sensului acelei zile, pentru că „v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. (Coloseni 3:10)”?

Asta înseamnă să Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta. Așa cum ne pregătim fizic pentru ziua ce ne stă înainte, tot așa trebuie să ne pregătim și din punct de vedere spiritual.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Un strop de viață pentru părinți #55


Când limbajul trupului este scenariul tău

Limbajul trupului trădează sau întărește limbajul verbal.

Cu timpul, am învățat să deprindem din nou modul în care să comunicăm cu trupurile noastre. Mai puțină dezaprobare ostentativă și mai multă empatie și har expresive, ceea ce a însemnat mai puține gesturi de strâns din buze, frecare a tâmplelor și umeri încordați, și mai multe fețe relaxate, respirație adâncă și ochi blânzi. Calmul și conversațiile pline de autocontrol au înlocuit reacțiile stridente.

Scenariul pe care vreau să-l strig de pe acoperiș se găsește într-o față blândă, un corp relaxat și o exprimare plină de empatie.

„Dă-mi voie să te ajut să devii calm, ca să te pot ajuta. Inspiră împreună cu mine timp de trei secunde, și expiră la patru. Haide, hai doar să respirăm. Îmi pasă.”

Am învățat că a mă alătura lor în imaturitatea lor în acest mod nu le oferă un model a ceea ce vreau să văd în copiii mei.

Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Devenind o prezență vindecătoare #49


După cum spunea odată Victor Frankl, când nu mai avem capacitatea de a schimba situația noastră, avem capacitatea de a ne schimba pe noi înșine.

„Doamne, doresc într-adevăr să cresc! ajută-mă să fiu răbdător și să am voință. Dă-mi ochi să văd ce trebuie să schimb și instrumentele pentru a face posibilă acea schimbare.”


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing