Devenind o prezență vindecătoare #53


Ce putem face pentru a-L invita pe Dumnezeu în mijlocul programului aglomerat de zi cu zi? Trebuie să ne asigurăm că punem deoparte timp dedicat în fiecare săptămână pentru tăcere și liniștire. În acest timp, ne vom închide telefoanele, computerele, și listele „de-făcut” din mintea noastră și vom sta cu Dumnezeu, ne vom desfăta în darul de a fi pur și simplu prezenți. Dacă investim atenția noastră focalizată asupra simplului fapt de a fi în acel moment, fără nicio altă agendă în minte, vom descoperi că putem experimenta reînnoirea lui Dumnezeu într-un mod foarte real. Încercați să puneți deoparte astăzi câteva minute pentru a încerca aceasta. Permițând această întrerupere a zilei, ascultați-vă imboldurile inimii. Observați toate modurile în care Dumnezeu v-a binecuvântat, savurându-le cu bucurie și mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ce face în viața voastră.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #51


Dacă Isus Însuși avea nevoie de solitudine pentru revigorare, cu cât mai mult avem noi nevoie de ea! Majoritatea dintre noi nu ne putem lua patruzeci de zile și nopți pentru a ne retrage într-un loc liniștit sau în munți, însă putem găsi alte metode de a crea acest spațiu. Spre exemplu, putem crea un colț liniștit în casa noastră, în care să practicăm zilnic tăcerea. Poate aveți un birou sau o cameră în care să vă puteți duce și să închideți ușa pentru câteva minute, înainte de a pregăti cina, sau puteți sta în dormitor în liniște dimineața, cât timp soțul sau soția se pregătește pentru a pleca la muncă. Plimbările sau alergatul ne pot oferi, de asemenea, acea liniște de care avem nevoie. Așa cum Isus mergea aproape nouăzeci de mile, din Galileea până la Ierusalim (ceea ce Îi oferea aproape cinci zile de solitudine, Ioan 7:10), și noi putem să facem o plimbare sau să alergăm dis de dimineață, sau după apus, în liniștea serii.

Când pătrundem pe tărâmul tăcerii, observăm ce este în inimile noastre. Dumnezeu vorbește inimii noastre, oferind duhului nostru direcție, încurajare, reînnoire și înțelepciune. Când ascultăm cu atenție, putem să înțelegem tiparele pe care le vedem în viețile noastre, ușile pe care El le închide, mustrările care ne îndreaptă în altă direcție. Asta ne va ajuta să discernem mai bine planul Lui cu noi.

Ce se întâmplă când nu suntem reînnoiți în Hristos, când nu practicăm disciplina tăcerii? Devenim deconectați, în relația cu Dumnezeu, pentru că nu-I putem vedea călăuzirea. În schimb, lumea pătrunde și ne erodează ideile, sentimentele, mințile și inimile cu propriile valori, motivații și principii. Credința noastră este redusă la câteva afirmații de credință, în loc să fie sursa și direcția în care ne trăim viața de zi cu zi.

Cu cât mai mult ne liniștim sufletul înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îi vom auzi glasul. Atunci când creăm spațiu pentru El, Dumnezeu intră în liniștea noastră.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

%d blogeri au apreciat: