Categorie: Cărţi

Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcută, Perelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.

Datorită parcursului său de la ateism, agnosticism, la teism și apoi creștinism, C.S. Lewis anticipa cu ușurință întrebările pe care alții le-ar pune sau problemele teologice pe care le-ar ridica, cu privire la credința creștină. Acest fapt îl face atât de valoros, prețuit de oameni din toate denominațiunile și relevant și astăzi, la fel cum era acum câțiva zeci de ani. În God in the Dock: Essays on Theology and Ethics, o colecție de eseuri și discursuri strânse de Walter Hooper și publicate în 1970, observăm extrem de bine faptul că Lewis a știut să se adapteze mesajul, însă fără a face compromisuri, vorbind atât cu studenți și persoane din lumea academică, cât și cu muncitori, industriași și membri ai aviației militare regale. În God in the Dock strălucește pasiunea lui Lewis de a „traduce” Evanghelia pe limba oamenilor, acesta afirmând chiar că dacă ți se pare că nu poți vorbi despre credință cu oameni din alte ocupații sau pături sociale, înseamnă că nu ai gândit credința până la capăt – până la capătul absolut. În anii ’40, mulți creștini de la Oxford ajunseseră să împărtășească acest crez, că religia creștină și argumentele în favoarea și împotriva ei trebuie dezbătute liber – fapt ce a dus la crearea Clubului Socratic. Câteva eseuri din God in the Dock au fost citite la Clubul Socratic, iar celelalte, în contexte dintre cele mai diverse.