De la bun început, cu două mii de ani în urmă, adepții lui Isus au susținut întotdeauna că a luat asupra sa și le-a făcut ale sale lacrimile lumii, purtându-le pe toate până la moartea Sa crudă și nedreaptă pentru a îndeplini operațiunea de salvare a lui Dumnezeu; și că a luat bucuria lumii și a făcut-o să renască atunci când s-a sculat din morți și prin aceasta a lansat noua creație a lui Dumnezeu. Credința creștină susține pasiunea dreptății pe care orice om o cunoaște, năzuința de a vedea lucrurile puse în ordine dreaptă. Și susține că în Isus, Dumnezeu însuși a împărtășit această pasiune și a pus-o în lucrare eficientă, astfel încât în final toate lacrimile să se usuce și lumea să se poată umple de dreptate și bucurie.

N.T. Wright, Creștin pur și simplu

Reclame

Perpectiva eternă separă ceea ce este trecător de ceea ce este veșnic. Ceea ce este trecător – cum ar fi nedreptatea și durerea – nu vor rămâne. Dar ceea ce este etern – cum ar fi greutatea eternă  a gloriei, născută din acea durere și din dorința noastră  de a ierta – va rămâne veșnic. Toate celelalte, paralizia, durerea de inimă, dezamăgirea profundă, nedreptățile strigătoare la cer, toate celelalte, indiferent cât de reale ni se par nouă aici pe pământ, sunt considerate ca neimportante. Greutățile pământești nici nu merită să fie băgate în seamă.

Asta nu înseamnă că suferințele sunt ușoare în ele însele. Nu, paralizia, durerea și nedreptatea pământească devin ușoare numai în comparație cu greutatea cu mult mai mare de pe celălalt taler al cântarului.

Într-o zi, cântarul dreptății nu doar că se va echilibra, ci se va înclina mult – aproape dincolo de înțelegere – spre binele nostru și spre gloria lui Dumnezeu. Asta va însemna o nouă apreciere a dreptății Sale – nu corectitudine, ci dreptate. Va însemna distrugerea finală a morții, a bolii și a oamenilor răi. Va însemna reabilitarea sfântului Nume al lui Dumnezeu și restaurarea tuturor lucrurilor sub domnia lui Hristos.

Joni Eareckson Tada, Oameni obișnuiți. Credință extraordinară


Nimeni nu e scutit de greutăţi pe pământ. Modul în care le percepem, însă, depinde în mare parte de credinţa noastră într-o lume alternativă celei pe care o cunoaştem atât de bine. Biblia nu minimalizează niciodată ideea de suferinţă sau nedreptate. Ea ne cere, pur şi simplu, să nu judecăm lucrurile în ultimă instanţă până ce nu s-au strâns toate mărturiile.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi


Dreptatea divină pare, în orice caz, să aibă alte reguli decât cea omenească, după cum problema răului e abordată cu alte criterii şi alte soluţii decât cele care ni se par în mod curent legitime. Niciodată răspunsul nu e gata făcut, niciodată simţul comun nu e „servit” în mod convenabil.

Isus face tot ce e de făcut pentru a nu-şi transforma prezenţa şi destinul său pământesc în temeiuri ale unei ideologii. Judecata Sa e întotdeauna circumstanţială, adaptată la cazul individual, în dialog cu bogăţia lumii şi cu inepuizabilul condiţiei umane.

Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste


Noi Îl admirăm pentru gloria Lui, dar şi mai mult pentru faptul că gloria Lui se împleteşte cu smerenie; noi Îl admirăm pentru transcendenţa Lui, dar şi mai mult pentru că transcendenţa Lui este însoţită de bunăvoinţă.

Noi Îl admirăm pentru dreptatea Sa lipsită de compromisuri, dar şi mai mult pentru că aceasta este temperată de îndurare; noi Îl admirăm pentru măreţia Sa, dar şi mai mult pentru că este o măreţie în blândeţe; noi Îl admirăm pentru că este deopotrivă cu Dumnezeu, dar şi mai mult pentru că, deşi este deopotrivă cu Dumnezeu, totuşi are o profundă reverenţă daţă de Dumnezeu; noi Îl admirăm pentru că a fost vrednic de orice lucru bun, dar şi mai mult pentru că vrednicia Lui a fost însoţită de o răbdare uluitoare care a suferit răul; noi Îl admirăm pentru domnia Lui suverană peste lume, dar şi mai mult pentru că această domnie a fost îmbrăcată într-un spirit de ascultare şi supunere; noi adorăm felul în care i-a uluit cu înţelepciunea Sa pe cărturarii îngâmfaţi, dar şi mai mult faptul că a fost suficient de simplu ca să-i iubească pe copii şi să petreacă timp cu ei; şi Îl admirăm pentru că a fost în stare să potolească furtuna, dar şi mai mult pentru că a refuzat să folosească acea putere ca să-i lovească pe samariteni cu foc din cer şi apoi ca să coboare de pe cruce.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia