Cel mai bun mod de a te pregăti pentru situațiile de criză este să fii pregătit să mulțumești.
Așa cum memoria musculară presupune să exersezi o mișcare atât de des până când trupul „își amintește” mișcarea, exersarea cu credincioșie a mulțumirii îți întărește mușchii recunoștinței, în așa fel încât sufletul tău ține minte ce să facă în situații de criză.
Cartea Desființarea omului reunește trei conferințe susținute de C.S. Lewis în februarie 1943, deci în plin război mondial, la Universitatea din Durham. Prima conferință se numește „Oameni fără piept”, a doua se numește „Calea”, iar a treia, „Desființarea omului”. Cum veți deschide cartea, veți vedea că Lewis face referire la o altă carte, pe care o numește „Cartea verde”, și pe deasupra nici nu ne dă numele real al autorilor respectivei cărți, ci îi numește Gaius și Titius.
Așa că, pentru a înlătura orice confuzie, vă vom spune că prelegerile din „Desființarea omului” au fost scrise ca reacție la cartea The Control of Language: A Critical Approach to Reading and Writing (Controlul limbii: O abordare critică a cititului și scrisului), publicată în 1939 de Alexander King și Martin Ketley. Alec King era lector la University of Western Australia, iar Martin Ketley era șeful departamentului de literatură clasică la Collegiate School of St. Peter din Adelaide, Australia. Aceasta este de fapt Cartea verde despre care va tot vorbi Lewis și aceștia doi sunt Titius și Gaius. Cu toate că manualul The Control of Language probabil a căzut în uitare, el a dat naștere însă la una dintre cele mai elocvente critici ale modernismului, scrisă în stilul lui Lewis și cu capacitatea lui de a concepe ceva care să fie relevant nu doar pentru timpul său, ci își păstrează prospețimea și peste decenii.
Astăzi vom face cunoștință cu o femeie din istoria Bisericii apusene care a fost călugăriță, reformatoare în cadrul ordinului ei și care poartă un titlu foarte rar, acordat doar celor care au avut o contribuție semnificativă la teologia, doctrina și practica creștină – acela de Doctor al Bisericii. Este vorba de Teresa de Ávila, iar astăzi vă aducem în atenție cartea sa intitulată Castelul interior. Desăvârșirea spirituală sau cele șapte etape ale unirii sufletului cu Dumnezeu, una dintre cele mai importante lucrări ale misticii apusene. ((în seria Părinții Bisericii, într-o secțiune dedicată unor femei speciale din istoria creștinismului, puteți descoperi și pe o altă sfântă ce poartă acest rar titlu de Doctor al Bisericii, și anume Hildegard von Bingen)
„Un om nu poate să apere întruna adevărul; mai trebuie să aibă uneori vreme să se și hrănească din el.”
Acestea sunt cuvintele unui autor de lucrări apologetice și filozofice creștine, care a decis nu doar să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu pe îndelete, ci și să împărtășească în paginile unei cărți ceea ce a descoperit în acest proces. Așadar, astăzi vom descoperi cartea Meditații la Psalmi, scrisă de C.S. Lewis.
C.S. Lewis este autorul binecunoscutei serii pentru copii Cronicile din Narnia, a alegoriei Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, dar și a unor lucrări de referință precum Creștinism, pur și simplu, Despre minuni, Cele patru iubiri, sau Surprins de bucurie. Cărțile lui au inspirat generații de cititori, dar și generații de autori, mulți scriitori creștini precum John Piper sau Philip Yancey recunoscându-i influența și citându-i diverse pasaje.
CARTEA E O VIAȚĂ 