Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

#SCRIPTUM20 – „Pledoarie pentru excelență” de Horst Schulze

În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum!

Până acum, am făcut o recapitulare a cărților editurii pe care le-am prezentat și noi de-a lungul timpului. Astăzi, însă, vom descoperi o carte nouă, pe care am citit-o de curând și dorim să v-o aducem în atenție.

Înainte de a trece la subiect, vă reamintim că le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna noiembrie și regulamentul aic i.

De luni până vineri, mulți dintre noi trebuie să ne trezim dimineața pentru a merge la muncă sau a deschide laptopurile, pentru a „servi” într-un mod sau altul și a ajuta la împlinirea nevoilor cuiva, pentru a răspunde la e-mailuri, a respecta termene limită, a coordona o echipă sau a ne supune autorității unui superior. Au toate acestea vreo legătură cu statutul nostru de creștin? Horst Schulze, co-fondator al lanțului hotelier Ritz-Carlton și vorbitor la numeroase conferințe adresate grupurilor de afaceri, universităților sau bisericilor, consideră că da. Din vasta sa experiență, el împărtășește modul în care a ajuns în vârful industriei hoteliere și a rămas acolo timp de decenii, într-o carte binevenită pentru oricine se află într-un fel sau altul în câmpul muncii și nu dorește să se complacă într-o situație de genul „merge și așa” : „Pledoarie pentru excelență. Un ghid practic pentru a deveni cel mai bun într-o lume a compromisurilor”.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #41

Cereți-I Duhului Sfânt să vă arate care este problema dumneavoastră și cum trebuie să vă rugați. Pavel a spus că adesea nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt Se roagă în și prin noi, mijlocește pentru noi. Câteodată Duhul Sfânt folosește temporar un asistent, întruchipat de un consilier uman, care ne poate ajuta să ne depistăm problema. Altădată, Duhul ne ajută prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu sau printr-un incident care ne conștientizează brusc de problema noastră. Căci este important să înțelegem adevărata problemă și să știm cum ar trebui să ne rugăm. Iacov ne-a amintit că uneori nu primim pentru că cerem rău (Iacov 4:3). Ajutorul unui consilier, al unui pastor sau al unui prieten s-ar putea dovedi vital în cazul tău; apoi, împreună cu respectiva persoană poți cere Duhului Sfânt să-ți descopere adevărata ta nevoie.

Paul David Tripp, Instrumente în Mânile Răscumpărătorului

#SCRIPTUM20 – „Către toate direcțiile” de John Ortberg

Astăzi vă prezint o carte care abordează un subiect întotdeauna arzător: căutarea voii lui Dumnezeu și luarea deciziilor. Este vorba de cartea „Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci?” de John Ortberg, o carte care mi-a plăcut deosebit de mult (și mi-ar fi plăcut să o fi citit mai demult), așa că o recomand tuturor celor care se simt apăsați de luarea unei decizii, sau de o decizie greșită luată deja, sau doresc să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Având în vedere că suntem confruntați zilnic cu decizii, uși deschise sau închise, cartea lui Ortberg ni se adresează nouă, tuturor.

Uneori când dorim cu disperare „voia lui Dumnezeu”, ceea ce ne dorim de fapt nu este câtuși de puțin voia lui Dumnezeu. Vrem să se întâmple ce ne dorim noi. Sau dorim să ne descărcăm de povara anxietății pe care ne-o provoacă luarea unei decizii. Ne este teamă să luăm decizii. Ne ferim de anxietatea care însoțește luarea unei decizii. Deciziile pur și simplu ne epuizează. Însă deciziile sunt și uși deschise.

Avraam, Moise, Noe, Estera, Maria, Zacheu, Pavel. Câte personaje biblice, tot atâtea uși deschise, și tot atâtea vieți care ar putea fi rezumate astfel: Nu tocmai ce am plănuit eu. Niciunul dintre aceste personaje nu ar fi putut prevedea direcția în care avea să-l poarte viața, însă au valorificat aceste ocazii de a face ceea ce părea de neimaginat, spre aventuri noi și necunoscute care să facă viețile lor să conteze pentru veșnicie.

O ușă deschisă este marea aventură a vieții, întrucât reprezintă ocazia de a fi folositor pentru Dumnezeu. O ușă deschisă și alegerea noastră de a intra sau nu pe ea constituie subiectul cărții lui John Ortberg,„Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci?”

Ușile deschise din Biblie nu există niciodată doar de dragul persoanelor cărora le sunt oferite. Ele implică o ocazie favorabilă, dar este vorba de ocazia de a binecuvânta pe altcineva. Poate că este palpitant să văd o ușă deschisă pentru mine, dar ea nu există doar pentru binele meu. O ușă deschisă implică un bine pe care nu îl cunoaștem pe deplin, un mister, o posibilitate, dar nu și o garanție. Este o ușă deschisă – trebuie să treci prin ea pentru a afla ce este de partea cealaltă.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #40

Iertați-vă pe dumneavoastră înșivă.

Atât de mulți creștini spun: „Da, știu că Dumnezeu m-a iertat, dar eu nu mă pot ierta pe mine însumi” Această afirmație conține o contradicție în termeni. Cum poți crede că Dumnezeu te-a iertat și să nu te ierți pe tine însuți? Când Dumnezeu iartă, îngroapă păcatele în marea iertării și a uitării Sale. Nu aveți voie să răscoliți în ceva iertat și uitat de Dumnezeu.

Printr-un inexplicabil mister, omnisciența divină v-a uitat păcatele. Vă puteți ierta pe dumneavoastră înșivă.

Paul David Tripp, Instrumente în Mânile Răscumpărătorului

„God in the Dock: Essays on Theology and Ethics” de C.S. Lewis

Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcută, Perelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.

Datorită parcursului său de la ateism, agnosticism, la teism și apoi creștinism, C.S. Lewis anticipa cu ușurință întrebările pe care alții le-ar pune sau problemele teologice pe care le-ar ridica, cu privire la credința creștină. Acest fapt îl face atât de valoros, prețuit de oameni din toate denominațiunile și relevant și astăzi, la fel cum era acum câțiva zeci de ani. În God in the Dock: Essays on Theology and Ethics, o colecție de eseuri și discursuri strânse de Walter Hooper și publicate în 1970, observăm extrem de bine faptul că Lewis a știut să se adapteze mesajul, însă fără a face compromisuri, vorbind atât cu studenți și persoane din lumea academică, cât și cu muncitori, industriași și membri ai aviației militare regale. În God in the Dock strălucește pasiunea lui Lewis de a „traduce” Evanghelia pe limba oamenilor, acesta afirmând chiar că dacă ți se pare că nu poți vorbi despre credință cu oameni din alte ocupații sau pături sociale, înseamnă că nu ai gândit credința până la capăt – până la capătul absolut. În anii ’40, mulți creștini de la Oxford ajunseseră să împărtășească acest crez, că religia creștină și argumentele în favoarea și împotriva ei trebuie dezbătute liber – fapt ce a dus la crearea Clubului Socratic. Câteva eseuri din God in the Dock au fost citite la Clubul Socratic, iar celelalte, în contexte dintre cele mai diverse.

Continuă lectura