„Instrumente în mâinile Răscumpărătorului” de Paul David Tripp


V-ați întrebat vreodată cum ați putea veni în ajutorul unor persoane din preajma voastră care suferă sau care o iau pe o cale greșită? V-ați dorit să oferiți sprijin sau consiliere, însă v-ați simțit complet nepregătiți?

La astfel de întrebări și la multe altele își propune să răspundă Paul David Tripp în cartea Instrumente în mâinile Răscumpărătorului. Un ghid de consiliere creștină, o carte care ne va ajuta să descoperim cum putem fi membri activi ai Trupului lui Hristos, cum îi putem sluji pe ceilalți în mod înțelept și care este ținta lucrării personale.

Paradigma este simplă: când Dumnezeu te cheamă la Sine, te cheamă de asemenea să fii un slujitor, un instrument în mâinile Sale răscumpărătoare. Toți copiii Lui sunt chemați la lucrare și fiecare dintre ei necesită intervenția zilnică pe care această lucrare o oferă.

Despre acest lucru vorbește cartea Instrumente în mâinile Răscumpărătorului: despre modul în care Dumnezeu folosește oameni care ei înșiși au nevoie de schimbare, ca instrumente ale aceluiași gen de schimbare în alții. Scopul acestei cărți nu este doar ca viețile oamenilor să fie schimbate pe măsură ce ei oferă și primesc ajutor. Scopul este de a ajuta la schimbarea culturii bisericii.

23277_14Tendința noastră spre mentalitatea de consumator eclesiastic a slăbit biserica în mod considerabil. Pentru cei mai mulți dintre noi, biserica este doar un eveniment la care participăm sau o organizație de care aparținem. Nu o percepem ca pe o chemare ce modelează întreaga noastră viață. Cartea Instrumente în mâinile Răscumpărătorului a fost inițial dezvoltată sub forma unui curs de ucenicizare pentru bisericile locale. Paul David Tripp își dorește abandonarea culturii „trupului pasiv ce plătește profesioniștii”, prezentă în bisericile evanghelice moderne, în favoarea modelului de lucrare pe care Dumnezeu l-a hotărât cu atâta înțelepciune.

Iată câteva idei pe care nu trebuie să le pierdem din vedere:

  • Dumnezeu folosește oameni obișnuiți pentru a face lucruri neobișnuite în viețile altora. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să fim doar obiecte ale iubirii Sale. Suntem chemați să fim și instrumente ale acestei iubiri în viața altora.
  • În al doilea rând, Dumnezeu transformă viețile oamenilor pe măsură ce ei duc altora Cuvântul Său. Conform modelului biblic, ar trebui să existe mult mai multă slujire personală neoficială, decât slujire personală oficială.
  • Scriptura declară că transformarea personală se produce pe măsură ce inimile noastre sunt schimbate prin harul lui Dumnezeu și mințile noastre sunt înnoite de Duhul Sfânt. Noi nu schimbăm pe nimeni; aceasta este lucrarea Răscumpărătorului. Noi suntem pur și simplu instrumentele Lui.

Viețile noastre sunt modelate fie de tolerarea naturii păcătoase, fie de dragostea plină de sacrificiu de sine, scrie Paul David Tripp. Iată esența lucrării personale biblice. Este mai mult decât o listă tematică de principii pentru rezolvarea problemelor, mai mult decât o colecție de învățături morale despre cum să trăiești viața, mai mult decât o relație empatică sau o întâlnire terapeutică dinamică.

Există două realități. Prima este realitatea de fiecare zi a războiului pentru câștigarea inimii, războiul dintre Împărăția lui Dumnezeu „dinăuntru” și împărăția creației. A doua realitate este cea a identității mele în calitate de copil al lui Dumnezeu și resursele pe care le am, prin urmare, în Cristos.

Lucrarea personală biblică este așadar înrădăcinată în istoria unui război și a unui Rege Salvator. Pe măsură ce ne localizăm istoriile vieților noastre în cadrul acestei istorii mărețe a compasiunii și dragostei lui Cristos, vom înțelege cine suntem și vom trăi așa cum am fost destinați să trăim.

În 2 Corinteni, Pavel spune că Dumnezeu ne-a chemat pe noi toți să funcționăm ca ambasadori ai Lui. Viețile noastre nu ne aparțin în vederea propriei noastre împliniri. A trăi un stil de viață de ambasador poate fi rezumat prin trei aspecte esențiale.

  • Ca ambasador, voi reprezenta mesajul Regelui. Un ambasador întreabă mereu: „Ce dorește Domnul meu să comunice acestei persoane în această situație? Ce adevăruri ar trebui să influențeze răspunsul meu? Ce scopuri ar trebui să mă motiveze?
  • Ca ambasador, voi reprezenta metodele Regelui. Aici voi întreba: „Cum aduce Domnul schimbare în mine și în alții? Cum a răspuns El oamenilor aici pe pământ? Ce răspunsuri sunt în concordanță cu scopurile și resursele Evangheliei?”
  • Ca ambasador, voi reprezenta caracterul Regelui. Aici întreb: „De ce face Domnul ceea ce face? Cum pot reprezenta cu credincioșie caracterul ce motivează lucrarea Lui răscumpărătoare? Ce motive ale inimii mele ar putea împiedica ceea ce dorește Domnul să facă în această situație?”

Patru cuvinte reprezintă cele patru aspecte ale unei relații de lucrare personală, cele patru moduri de a sluji ca ambasador în viața cuiva. Cuvintele sunt: Iubește, Cunoaște, Vorbește și Aplică.

Iubește. Pe măsură ce înțelegem modul în care Dumnezeu lucrează în viețile noastre, realizăm că relația noastră cu El nu este un lux, ci o necesitate. Este singurul context în care poate avea loc procesul de o viață al schimbării. În același mod, noi suntem chemați să clădim relații puternice cu alții. Scopul lui Dumnezeu este ca aceste relații să fie ateliere în care lucrarea Lui de schimbare să poată să prospere.

Cunoaște. Cunoașterea unei persoane înseamnă cunoașterea inimii. Când cunoști pe cineva, vrei să spui că, de fapt, cunoști mai multe despre convingerile și scopurile individului respectiv, despre speranțele și visurile lui, despre valorile și dorințele lui. Dacă-ți cunoști prietenul, vei fi în stare să prevezi ce va gândi sau cum se va simți într-o anumită situație. Prietenia este legătura inimilor, spune Paul David Tripp.

Vorbește. A spune adevărul în dragoste nu înseamnă a face declarații mărețe. Înseamnă a-ți ajuta prietenul să-și vadă viața în mod clar. Pentru ca să aibă loc o schimbare de durată, el trebuie să-L vadă pe Dumnezeu și resursele pentru schimbare pe care El le-a asigurat în Cristos.

În cele din urmă, trebuie să-ți ajuți prietenul să facă ceva cu ceea ce învață – să aplice înțelegerile pe care Dumnezeu i le oferă în relațiile și în viața lui zilnică.

Oamenii nu ne aparțin nouă; ei aparțin lui Dumnezeu! Relațiile nu sunt ca să ne împlinească mai întâi pe noi. Dimpotrivă, relațiile dintre păcătoși sunt încurcate, dificile, laborioase și solicitante, dar în felul acesta ele sunt menite să aibă ca rezultat gloria lui Dumnezeu și binele nostru, în timp ce El este adorat, iar inimile noastre sunt schimbate.

Slujirea noastră nu trebuie să aibă un caracter de genul „Mă aflu mai presus de tine, ca unul care a ajuns la linia de sosire”, consideră el. Aceasta decurge dintr-o recunoaștere umilă a faptului că împărtășim o identitate cu cei pe care-i slujim. Dumnezeu nu Și-a încheiat lucrarea nici cu mine. Suntem frați și surori în mijlocul procesului de schimbare îngăduit de Dumnezeu pe tot parcursul vieții. Nu sunt psihiatrul nimănui. Schimbarea nu va avea loc pur și simplu pentru că cineva este expus înțelepciunii și experienței mele. Noi ne împărtășim identitatea, împărtășim experiență și suntem din aceeași familie.

Dacă Dumnezeu vrea să folosească suferința ta și mângâierea Lui pentru a-i încuraja pe alții, cum poți să-ți spui povestea pentru a duce la îndeplinire acest scop? În primul rând, spune-ți povestea într-un mod ce înlătură concepția greșită că tu, în esență, ești diferit de persoana pe care o ajuți. Apoi, relatează întotdeauna o poveste în totalitatea ei. În timp ce-ți spui povestea, fii sincer în descrierea luptelor și a eșecurilor. Spune-ți întotdeauna povestea într-un mod care să-L prezinte pe Dumnezeu ca fiind Actorul principal al dramei. Spune-ți povestea cu umilință, recunoscând nevoia ta continuă de har.

Mustrare este cuvântul pe care Dumnezeu îl folosește pentru aducerea adevărului acolo unde schimbarea e necesară, spune Paul David Tripp în cartea Instrumente în mâinile Răscumpărătorului. Mustrarea este înrădăcinată în supunerea față de Prima Mare Poruncă: Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta, dar și în a Doua Mare Poruncă: să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Mustrarea nu înseamnă că dragostea noastră este condiționată. Dragostea plină de sacrificiu există la intersecția dintre harul răbdător și intoleranța față de păcat. Aceasta înseamnă că te iubesc și nu mă voi îndepărta de tine la primul semnal de slăbiciune sau păcat. Voi reacționa față de tine cu același har pe care l-am primit. Intoleranța lui Dumnezeu nu-L determină să Se îndepărteze. El se îndreaptă spre mine cu o dragoste răscumpărătoare, pentru ca într-o zi să stau înaintea Lui fără păcat.

După dragoste, cunoaștere și mustrare, în cadrul etapelor propuse de Paul David Tripp în cartea Instrumente în mâinile Răscumpărătorului urmează aplicarea unui plan menit să lucreze la schimbarea inimii. Urmărește patru obiective.

În primul rând, stabilește planul lucrării personale. Acesta oferă orientare. Apoi, clarifică responsabilitatea. În timp ce oamenii aplică adevărul în viață, se va ridica mereu problema cine este responsabil pentru ce.

Întipărește identitatea în Cristos. Schimbarea este un proces greoi, iar oamenii au nevoie să li se reamintească de resursele ce le aparțin în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

În final, asigură supravegherea responsabilă. Schimbarea cere răbdare și perseverență, prin urmare cu toții avem nevoie de încurajarea, înțelepciunea și avertizarea pe care un sistem de supraveghere le oferă.

Aceasta este lucrarea Împărăției lui Dumnezeu: oameni în mâinile Răscumpărătorului, acționând zilnic ca unelte ale Lui pentru o schimbare trainică, concluzionează Paul David Tripp. Fie ca Isus Cristos să ne întărească să iubim după cum El a iubit și să fim parte a lucrării Lui de transformare în viețile oamenilor. Fie ca acestă dragoste să direcționeze nu numai cuvintele, ci și viețile noastre. Fie ca noi să fim un exemplu, o dovadă și o întruchipare a Răscumpărătorului nostru măreț.

Cu aceste cuvinte închei prezentarea cărții Instrumente în Mâinile Răscumpărătorului, o carte complexă și foarte bine structurată, care aduce multă claritate în privința rolului nostru în Biserica lui Cristos.  Sper ca lectura ei să ne transforme, din simpli consumatori ai unor programe de biserică, în slujitori activi care au un impact în comunitatea lor și nu numai.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s