În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum!
Până acum, am făcut o recapitulare a cărților editurii pe care le-am prezentat și noi de-a lungul timpului. Astăzi, însă, vom descoperi o carte nouă, pe care am citit-o de curând și dorim să v-o aducem în atenție.
Înainte de a trece la subiect, vă reamintim că le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna octombrie și regulamentul aici.
Astăzi vă prezint o carte care abordează un subiect întotdeauna arzător: căutarea voii lui Dumnezeu și luarea deciziilor. Este vorba de cartea „Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci?” de John Ortberg, o carte care mi-a plăcut deosebit de mult (și mi-ar fi plăcut să o fi citit mai demult), așa că o recomand tuturor celor care se simt apăsați de luarea unei decizii, sau de o decizie greșită luată deja, sau doresc să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Având în vedere că suntem confruntați zilnic cu decizii, uși deschise sau închise, cartea lui Ortberg ni se adresează nouă, tuturor.
Uneori când dorim cu disperare „voia lui Dumnezeu”, ceea ce ne dorim de fapt nu este câtuși de puțin voia lui Dumnezeu. Vrem să se întâmple ce ne dorim noi. Sau dorim să ne descărcăm de povara anxietății pe care ne-o provoacă luarea unei decizii. Ne este teamă să luăm decizii. Ne ferim de anxietatea care însoțește luarea unei decizii. Deciziile pur și simplu ne epuizează. Însă deciziile sunt și uși deschise.
Avraam, Moise, Noe, Estera, Maria, Zacheu, Pavel. Câte personaje biblice, tot atâtea uși deschise, și tot atâtea vieți care ar putea fi rezumate astfel: Nu tocmai ce am plănuit eu. Niciunul dintre aceste personaje nu ar fi putut prevedea direcția în care avea să-l poarte viața, însă au valorificat aceste ocazii de a face ceea ce părea de neimaginat, spre aventuri noi și necunoscute care să facă viețile lor să conteze pentru veșnicie.
O ușă deschisă este marea aventură a vieții, întrucât reprezintă ocazia de a fi folositor pentru Dumnezeu. O ușă deschisă și alegerea noastră de a intra sau nu pe ea constituie subiectul cărții lui John Ortberg,„Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci?”
Ușile deschise din Biblie nu există niciodată doar de dragul persoanelor cărora le sunt oferite. Ele implică o ocazie favorabilă, dar este vorba de ocazia de a binecuvânta pe altcineva. Poate că este palpitant să văd o ușă deschisă pentru mine, dar ea nu există doar pentru binele meu. O ușă deschisă implică un bine pe care nu îl cunoaștem pe deplin, un mister, o posibilitate, dar nu și o garanție. Este o ușă deschisă – trebuie să treci prin ea pentru a afla ce este de partea cealaltă.
Voia lui Dumnezeu pentru viața ta nu vizează, în principal, realizările pe care le dobândești, ci transformarea lăuntrică, ce fel de persoană devii, argumentează Ortberg. De aceea, trebuie să cerem în primul rând instrumentele care ne vor ajuta să alegem cu înțelepciune, în loc de o atitudine care cere specific să i se arate în ce oraș să locuiască, la ce serviciu să meargă și cu cine să se căsătorească. Iacov scrie în epistola sa că, dacă vreunuia dintre noi îi lipsește înțelepciunea, ar trebui să o ceară de la Dumnezeu. Înainte de toate, voia lui DUmnezeu este ca tu să devii o persoană care să aibă caracterul lui Isus.
Există, în lume, oameni cu mentalitate de tip „ușă-închisă”, și oameni cu mentalitate de tip „ușă-deschisă”. Persoanele de tip „ușă-deschisă” sunt gata de acțiune, orice ar fi. Ele nu sunt stânjenite de incertitudine, sunt binecuvântate pentru a binecuvânta, rezistă și perseverează în credincioșie, în ciuda obstacolelor sau a perioadelor lungi de așteptare, învață să se cunoască pe ele însele și nu se lasă imobilizate de imperfecțiunile lor. În cele din urmă, credința ne oferă cea mai solidă temelie pentru o mentalitate de tip deschis.
Ortberg combate și ideile eronate pe care le avem despre „uși”. Sunt multe expresii despre care oamenii cred că se găsesc în Biblie, însă nu sunt. Expresia „Când Dumnezeu închide o ușă, deschide o fereastră” este populară, însă complet nebiblică. Uneori Dumnezeu închide uși pentru totdeauna. Iar ușile pe care le deschide nu sunt pentru confortul nostru și nu pentru ca noi să ne folosim de Dumnezeu ca de un duh din lampă. Dacă există uși deschise, există pentru călătoria credinței noastre.
Ortberg combate și mitul „căutării voii lui Dumnezeu pentru viața noastră” ca mod de a scăpa de anxietatea care însoțește asumarea răspunderii pentru luarea unei decizii dificile. Dacă „ușor” este criteriul meu pentru a judeca ușile prin care am trecut, atunci de fiecare dată când dau de „greu” voi fi copleșit de îndoială la adresa lui Dumnezeu, a mea și a alegerii mele. Dar o ușă deschisă nu promite o viață ușoară.
Confundăm adesea ușile deschise cu istorisiri spiritualizate despre obținerea acelor lucruri care credem că ne-ar face fericiți. Însă ușile deschise sunt, de cele mai multe ori, invitații tăcute, simple, de a face ceva umil pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu într-un moment surprinzător.
Uși deschise pentru a sluji.
Uși deschise pentru a dărui.
Uși deschise pentru pocăință.
Uși deschise pentru sinceritate.
Iată și o încurajare pentru cei care simt povara deciziilor greșite din trecut. Ușile lui Dumnezeu, asemenea bunătăților Sale, se înnoiesc în fiecare dimineață. Frederick Buechner scrie: „Lucrurile triste, care ni s-au întâmplat cu mult timp în urmă, vor rămâne o parte din ceea ce suntem, la fel ca lucrurile fericite și frumoase; dar în loc să fie o povară a vinovăției, incriminarea și regretul care ne fac să ne împiedicăm pe calea noastră, chiar și lucrurile cele mai triste, odată ce am făcut pace cu ele, pot deveni un izvor de înțelepciune și putere pentru călătoria care ne mai stă înainte.”
Nici tu, nici eu nu știm care sunt ușile pe care Dumnezeu le va deschide, astfel încât viețile noastre mărunte să poată avea un impact dincolo de noi înșine. Noi nu știm, până în momentul morții – sau poate chiar dincolo de acesta – cine ar putea fi afectat de acțiunile noastre. Așa că suntem chemați să nu disperăm niciodată, indiferent de cât de mărunte par viețile noastre sau de cât de multe sunt ușile prin care ne-am dorit cu disperare să intrăm și s-au închis. Suntem invitați să trăim ca și când Dumnezeu deschide uși care înseamnă că cele mai mărunte acte de bunătate din partea noastră vor reuși, cumva, prin harul lui Dumnezeu, să conteze pentru veșnicie.
CARTEA E O VIAȚĂ 