O carte pe lună în 2020

Un an nou fericit tuturor!

Nu-mi vine să cred că acesta este al șaselea an în care scriu pe blog lista „O carte pe lună…”! Pentru cei care acum dau pentru prima dată de o astfel de listă, să știți că ea conține 12 recomandări de lectură dintre cărțile mele preferate din anul precedent, așa că este vorba despre cărți „testate” și iubite.

Uitându-mă la cărțile pe care le-am îndrăgit anul trecut (care au fost mai multe decât cele 12 din listă), am observat că multe dintre ele sunt cărți de parenting sau despre viața de părinte, dar, pentru că știu că nu pe toți îi interesează acest subiect, am păstrat doar una dintre ele în listă, deși mi-a fost greu să aleg.

Cărțile pentru copii rămân în continuare în listă pentru că se numără printre interesele mele, dar am ales niște volume la fel de captivante pentru copii, cât și pentru adulți.

Nu lipsesc nici romanele, cărțile de non-ficțiune și cele de apologetică. Așadar, câte ceva pentru fiecare. Fără alte adăugiri, iată lista mea de recomandări pentru anul 2020, în ordinea în are le-am citit anul trecut (de data asta și cu poze!).

1. Fotograful Curții Regale de Simona Antonescu – Anul trecut am descoperit o nouă scriitoare preferată și de aceea o să trișez un pic și o să menționez și celălalt roman al ei pe care l-am citit, Hanul lui Manuc.

Fotograful Curții Regale este un volum format din mai multe povești care au în comun faptul că pornesc fiecare de la câte o fotografie realizată în atelierul lui Franz Mayer, redând astfel printr-o scriitură deosebit de frumoasă primul deceniu al României independente, de la trecerea victorioasă pe sub Arcul de Triumf în frunte cu regele Carol I şi până la Expoziţia Universală de la Paris din 1889.

Hanul lui Manuc este un roman cu un fir narativ unitar mult mai complex, chiar dacă întrepătrunde și el poveștile individuale ale mai multor personaje. Acțiunea se desfășoară în timpul războiului ruso-turc din 1877-78, surprinzând atât dramele individuale, înființarea Hanului lui Manuc, cât și tulburările politice din Țările Române, Rusia și Imperiul Otoman. Suntem purtați de pe moșia românească a unui boier, până pe străzile Bucureștiului și în camerele nou-înființatului han și până la exoticul Constantinopol, răscolit de luptele pentru tron. Mie mi se pare că spune multe despre modul frumos în care scrie Simona Antonescu faptul că ea a reușit să țeasă o poveste captivantă pornind de la această perioadă și aceste evenimente.

2. Călătorie în timp în compania unui hamster de Ross Welford – Un alt autor descoperit anul trecut pe care l-am îndrăgit imediat a fost Ross Welford, iar cartea aceasta este cel mai bun și mai convingător roman despre călătoria în timp pe care l-am citit până acum. Este o carte pentru copii, dar cred că, datorită temei sale, va fi chiar mai savuros pentru adulți.

3. Marele mister – știință, Dumnezeu și căutarea semnificației de Alister McGrath– Este o carte de apologetică pe care am prezentat-o și noi în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, așa că nu voi spune prea multe, decât că am găsit aici niște argumente inedite și m-a impresionat modul de abordare lipsit de clișee și limbaj de lemn și trecerea firească, neforțată și poate chiar discretă de la discuția filosofică/științifică la mesajul Evangheliei.

4. Bucureștiul meu (vol. colectiv coord. de Gabriela Tabacu) – Un volum pe care îl aveam de câțiva ani în bibliotecă, pe care l-am savurat de la prima până la ultima pagină. Diverși scriitori povestesc despre București în diferite epoci, zone și ipostaze. Preferatele mele au fost poveștile despre Bucureștiul din trecut, mai ales cea a lui Neagu Djuvara care a fost martor la transformările sale în ultima sută de ani.

5. Nes(u)pusele – 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă de Adina Rosetti, Cristina Andone, Iulia Iordan, Laura Grunberg și Victoria Pătrașcu (vol. 1) – Un volum colectiv superb apărut cu ocazia Centenarului Marii Uniri, un fel de Povești de noapte bună pentru fete rebele autohtone, această carte reunește poveștile unor femei românce care au contribuit cu ceva la lumea în care trăiau. Unele sunt nume cunoscute, dar veți descoperi ca și mine multe femei despre care n-ați mai auzit până acum, cum ar fi grupul de femei-piloți din Escadrila Albă. Ilustrațiile sunt și ele superbe. De-abia aștept să citesc și volumul 2, recent apărut!

6. Dăruind vei dobîndi. Cuvinte de credință de N. Steinhardt – Din nou, un volum despre care am vorbit în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ. Mi se pare că primesc un suflu de aer proaspăt de fiecare dată când îl citesc pe Steinhardt și, chiar dacă nu în toate privințele sunt de acord cu el, mi s-au părut lămuritoare și interesante textele despre predestinare, liber arbitru și icoane.

7. Integrala Peanuts (vol. 1) de Charles M. Schulz – În sfârșit în limba română, clasicele benzi desenate cu Snoopy și Charlie Brown mi-au înseninat câteva zile din anul 2019 și deși nu a mai apărut alt volum al seriei încă, sper că vor continua publicarea lor. Nu trebuie să fiți fan al benzilor desenate în general, pentru că acestea sunt pastile scurte de 4, maxim 8 cadre dispuse liniar, prin care autorul dă glas, prin gura copiilor, tuturor frământărilor umane posibile, cu multă inteligență și mult umor.

8. Averea bunei educații de Teodor Baconschi – Una dintre cele mai bune cărți pentru părinți citite anul trecut, am ținut să o menționez chiar dacă este un subiect de nișă, pentru că cred că este o lectură instructivă pentru oricine și trebuie apreciați oameni de un asemenea calibru, mai ales când aduc în discuție și importanța credinței în Dumnezeu în viață în general, dar mai ales în educarea copiilor. Mi-a plăcut modul în care a reușit să aducă în discuție multe aspecte și domenii într-un mod lejer, dar erudit în același timp.

9. Seria Povești din Pădurea Muzicală de Cristina Andone – Noi avem reeditările recente ale volumelor Enescu și hora razelor de soare, Vivaldi și cele patru anotimpuri, Bach și orga fermecată, Paganini și capriciile magice și Poveste muzicală de Crăciun. Prin aceste cărți autoarea și ilustratorii doresc să-i familiarizeze pe copii cu marile nume ale muzicii clasice și o fac într-un mod atât de frumos (atât vizual, cât și literar) și de poetic încât cred că pot foarte bine să fie și niște cărți prin care adulții neștiutori să fie familiarizați cu marii compozitori, pentru că de multe ori autoarea încearcă să exprime printr-o poveste o bucată muzicală sau alta, ceea ce cred că vor gusta mult mai ușor și mai bine copiii mai mari și adulții.

10. Adio, lucruri! Noul minimalism japonez de Fumio Sasaki – Una dintre cărțile care m-au marcat anul acesta, poate și pentru că imediat după aceea am citit o altă carte în aceeași idee, The Year of Less de Cait Flanders (despre o tipă care se hotărăște să nu cumpere nimic în afara strictului necesar timp de un an și care mai și renunță la mare parte din ce avea), aceasta este o carte care te provoacă să te gândești serios de ce ai ceea ce ai și de ce nu renunți la (mai mult din) ceea ce ai. Tipul este foarte drastic și spartan, stă într-un apartament foarte mic, nu are mobilă, doarme pe o saltea, are doar puține vase, câteva gadgeturi, câteva haine și cam atât și, chiar dacă exemplul lui este cam extrem, cred că multe dintre ideile pe care le împărtășește sunt de luat în seamă și de pus în aplicare și merită să ne gândim, mai ales în calitate de creștini, de ce ținem să avem anumite lucruri și de ce ne este atât de greu să renunțăm la ele sau la confortul pe care multe dintre ele ni-l oferă. Cred că ar trebui să ne simțim rușinați când primim lecții despre detașare față de lucruri și confort și despre modul în care aceasta i-a schimbat viața de la un japonez vag interesat de spiritualitatea budistă. Dă de gândit și e o foarte bună motivație pentru „decluttering”-ul (trierea drastică a lucrurilor) foarte popular în ultimii ani.

11. Șapte zile care împart lumea – începutul conform genesei și științei de John C. Lennox – O altă carte prezentată în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, pentru mine revelatoare, am citit-o pe nerăsuflate, și asta spune multe despre o carte de apologetică pe această temă!

12. Farmecul discret al patinei și alte mici istorii culturale de Alexandru Ofrim – Autorul mi-a fost profesor la master și deși nu aș putea spune același lucru despre cursul domniei sale, aceasta este o bijuterie de carte, plină de informații inedite despre subiecte care mai de care mai variate – mi-au plăcut în mod deosebit capitolele despre lectură și cărți, dar și cel despre comunism.

Și iată-le, 12 cărți pentru 2020, câte o carte pentru fiecare lună!

Anul acesta mi-am propus să parcurg cât mai multe dintre cărțile pe care le am în bibliotecă cumpărate/primite mai demult sau mai recent și să nu mai cumpăr nimic până la Black Friday/ Gaudeamus 2020. Și dacă le termin pe acelea (slabe șanse), din fericire, există biblioteci!

Voi ce v-ați propus să citiți anul acesta?

PS: O carte pe lună în 2015, 2016, 2017, 2018, 2019.