Un strop de viață #765


Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții. Puțini sunt aceia care să-și dorească la șaptezeci de ani să fi lucrat mai multe ore pe săptămână la patruzeci. Dacă le-ar sta în putere, ar lua-o de la început și le-ar acorda mai mult timp celor din familie, prietenilor și cauzelor demne de interes. Își doresc să fi avut puterea de a spune „nu” urgențelor, competiției, imaginii, de a spune „nu” propriului egoism. După cum spunea Isus, „Ce-ar folosi unui om  să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”

Pierderea ne invită să ne punem marile întrebări ale existenței. Care este crezul meu? Există viață după moarte? Există Dumnezeu? Ce fel de om sunt eu? Îmi pasă cu adevărat de soarta altora? Cum îmi folosesc resursele – timpul, banii, talentul? Încotro merge viața mea?

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #764


Când lucrurile merg bine, este mai greu să ne descoperim dorința de Dumnezeu. Putem crede că am descoperit-o, dar de cele mai multe ori tot ceea ce descoperim este dorința noastră de a ne folosi de Dumnezeu, nu de a ne bucura de El. Visele năruite sunt adevăratele binecuvântări; pentru că ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Poate însă să fie nevoie să treacă mult timp și să suferim nu puțin până să o descoperim.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #763


A-L urma pe Hristos este și ușor și greu. Este greu deoarece căile lui Dumnezeu și căile omului nu sunt la fel. Omul are filozofiile, metodele și metodologiile lui și se află în opoziție directă cu căile lui Dumnezeu. Este ușor pentru că Isus Hristos a biruit și este vrednic să conducă de la tron. Dacă Îl slujim pe Dumnezeu în felul omului, vom strica totul, și aceasta este starea multor creștini din ziua de azi. Încercăm să-L slujim pe Dumnezeu în felul omului, în loc să-L slujim în felul lui Dumnezeu.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus

Un strop de viață #762


Când ridicăm vălul de pe motivele cele mai profunde care ne condiționează acțiunile, descoperim în noi determinarea de a simți acum ceea ce nimeni nu va simți decât în rai.

Dacă suntem creștini, elaborăm un raționament paradoxal în care aducem argumente în favoarea unei etici a recompensei amânate. Renunțăm la plăcerile imediate pentru a ne putea bucura mai târziu de o plăcere mai mare, dar ne așteptăm să simțim acea plăcere nu peste mult timp, și, categoric, înainte de-a pleca din această viață.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #761


Motivul pentru care Dumnezeu nu a trimis încă judecata pe pământ este ca să le dea locuitorilor lui timp și prilej să se pocăiască de păcatele lor. Este un lucru copleșitor și înfricoșător. Ocupați-vă acum de păcatul vostru, ori se va ocupa altcineva de el mai încolo. Tot ce avem este momentul de acum. Când acest „acum” va trece, trâmbița Domnului va suna.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus