Când ridicăm vălul de pe motivele cele mai profunde care ne condiționează acțiunile, descoperim în noi determinarea de a simți acum ceea ce nimeni nu va simți decât în rai.

Dacă suntem creștini, elaborăm un raționament paradoxal în care aducem argumente în favoarea unei etici a recompensei amânate. Renunțăm la plăcerile imediate pentru a ne putea bucura mai târziu de o plăcere mai mare, dar ne așteptăm să simțim acea plăcere nu peste mult timp, și, categoric, înainte de-a pleca din această viață.

Larry Crabb, Vise năruite

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s