Când ridicăm vălul de pe motivele cele mai profunde care ne condiționează acțiunile, descoperim în noi determinarea de a simți acum ceea ce nimeni nu va simți decât în rai.

Dacă suntem creștini, elaborăm un raționament paradoxal în care aducem argumente în favoarea unei etici a recompensei amânate. Renunțăm la plăcerile imediate pentru a ne putea bucura mai târziu de o plăcere mai mare, dar ne așteptăm să simțim acea plăcere nu peste mult timp, și, categoric, înainte de-a pleca din această viață.

Larry Crabb, Vise năruite