În luna ianuarie am citit o carte despre creșterea copiilor intitulată Raising Grateful Kids in an Entitled World – How One Family Learned that Saying No Can Lead to Life’s Biggest Yes de Kristen Welch (despre care am scris puțin în raportul de lectură pe luna ianuarie). Titlul s-ar traduce Cum să creștem copii recunoscători într-o lume care crede că totul i se cuvine – cum a învățat o familie că a spune „nu” poate duce la cel mai important „da” în viață și m-am gândit că ar fi potrivit să-i dedic o serie de patru articole în luna noiembrie – luna mulțumirii, în care se sărbătorește Thanksgiving în anumite zone din lume – , pe de o parte pentru că mi-am dat seama tot mai mult de importanța mesajului său, dar și ca o pregătire pentru perioada de Advent și Crăciun, pe care avem ocazia anul acesta să le sărbătorim în mai multă tihnă și (să sperăm) cu mai puține manifestări consumeriste. Continuă lectura „Cum să creștem copii recunoscători (partea I) – Dorințe vs nevoi și importanța călăuzirii părintești”
Etichetă: dorințe
Un strop de viață #772
Generația noastră a pierdut conceptul descoperirii bucuriei în dorințele neîmplinite. Nu mai știm ce înseamnă să sperăm. Știm ce vrem și vrem acum. Orice dorință nesatisfăcută a ajuns ca o durere de dinți îngrozitoare de care vrem să scăpăm repede și cu orice preț. Adevărul însă e că rostul durerii este acela de a fi un indicator care să ne îndrume spre un loc mai bun.
Larry Crabb, Vise năruite
Un strop de viață #768
Când dorințele noastre cele mai profunde se îndreaptă către altceva sau altcineva decât Dumnezeu, în sufletul nostru se naște un duh al îndreptățirii. Ne dorim ceva ce nu avem și credem că ni s-ar cuveni să avem. Dreptatea e de partea noastră. Așa credem. În felul acesta, când dorința devine tiranul nostru, rugăciunea devine pretenție.
Astfel, nu peste mult timp suntem prinși în ciclul dependenței. Orice ne aduce satisfacție îndepărtează de la noi durerea pentru moment, după care ne lasă în suflet un gol și mai mare, care, la rândul lui, ne face să cerem cu și mai multă vehemență alinare și vindecare. Ne pierdem astfel puterea de a alege.
Larry Crabb, Vise năruite
Un strop de viață #766
Visele năruite deschid ușa către vise mai bune, vise pe care nu le prețuim la adevărata lor valoare până când visele pe care le prețuim în mod greșit ne sunt distruse. Visele năruite distrug falsele așteptări, cum ar fi o viață creștină „biruitoare”, fără suferință sau eșecuri. Ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Avem nevoie de ajutorul viselor năruite pentru a ne redirecționa spre ceea ce ne dorim cel mai mult, pentru a ne crea un „apetit” pentru vise mai bune. Și, mai departe, a trăi pentru vise mai bune generează un sentiment nou, necunoscut înainte, pe care în cele din urmă îl vom recunoaște ca fiind cel al bucuriei.
Larry Crabb, Vise năruite
Un strop de viață #764
Când lucrurile merg bine, este mai greu să ne descoperim dorința de Dumnezeu. Putem crede că am descoperit-o, dar de cele mai multe ori tot ceea ce descoperim este dorința noastră de a ne folosi de Dumnezeu, nu de a ne bucura de El. Visele năruite sunt adevăratele binecuvântări; pentru că ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Poate însă să fie nevoie să treacă mult timp și să suferim nu puțin până să o descoperim.
Larry Crabb, Vise năruite
CARTEA E O VIAȚĂ 