Un strop de viață #767


Darurile harului ne ies în cale tuturor. Trebuie doar să avem ochi ca să le vedem și să fim gata să le primim. Pentru asta va trebui să acceptăm un anume fel de sacrificiu, acela de a merge împotriva convingerii noastre și a crede că, oricât de dureroasă ar fi pierderea suferită, viața poate fi frumoasă, altfel decât a fost înainte, dar nu mai puțin frumoasă. N-o să mă refac niciodată după pierderea suferită, și mereu îmi va fi dor de cei plecați pentru totdeauna. Dar tot mă bucur de viață ca de o sărbătoare, de viața pe care am aflat-o ca urmare a dispariției lor. Am pierdut, dar am câștigat. Am pierdut universul pe care-l iubeam, dar am câștigat un sentiment mai profund al harului. Harul acesta mi-a dat puterea de a-mi clarifica scopul în viață și a redescoperi miracolul clipei prezente.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #765


Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții. Puțini sunt aceia care să-și dorească la șaptezeci de ani să fi lucrat mai multe ore pe săptămână la patruzeci. Dacă le-ar sta în putere, ar lua-o de la început și le-ar acorda mai mult timp celor din familie, prietenilor și cauzelor demne de interes. Își doresc să fi avut puterea de a spune „nu” urgențelor, competiției, imaginii, de a spune „nu” propriului egoism. După cum spunea Isus, „Ce-ar folosi unui om  să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”

Pierderea ne invită să ne punem marile întrebări ale existenței. Care este crezul meu? Există viață după moarte? Există Dumnezeu? Ce fel de om sunt eu? Îmi pasă cu adevărat de soarta altora? Cum îmi folosesc resursele – timpul, banii, talentul? Încotro merge viața mea?

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii