Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții. Puțini sunt aceia care să-și dorească la șaptezeci de ani să fi lucrat mai multe ore pe săptămână la patruzeci. Dacă le-ar sta în putere, ar lua-o de la început și le-ar acorda mai mult timp celor din familie, prietenilor și cauzelor demne de interes. Își doresc să fi avut puterea de a spune „nu” urgențelor, competiției, imaginii, de a spune „nu” propriului egoism. După cum spunea Isus, „Ce-ar folosi unui om  să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”

Pierderea ne invită să ne punem marile întrebări ale existenței. Care este crezul meu? Există viață după moarte? Există Dumnezeu? Ce fel de om sunt eu? Îmi pasă cu adevărat de soarta altora? Cum îmi folosesc resursele – timpul, banii, talentul? Încotro merge viața mea?

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii