Un strop de viaţă #84


Isus spune că împărăţia Tatălui Său nu este o colonie pentru cei autoîndreptăţiţi, şi nici pentru cei care pretind că deţin un secret de stat pentru mântuire. Împărăţa nu este o suburbie exclusivistă, bine pusă la punct, cu reguli snoabe pentru cei care pot locui acolo. Nu, împărăţia este pentru o categorie mult mai largă şi mai simplă de oameni care înţeleg că sunt păcătoşi pentru că au cunoscut deriva şi durerea eşecului moral.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #83


Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciunii – stă în centrul tronului lui Dumnezeu, simbolul puterii. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai profund adevăr din univers. Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic. Şi astfel, Biserica din acest nou secol este chemată din nou să Îl urmeze pe Isus Hristos, Lumina lumii, şi să găsească moduri noi de a intona cântarea Mântuitorului nostru: „Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.”

Steve Chalke, Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus

Un strop de viaţă #82


Credinţa adevărată este antiteza vieţii călduţe: implică întotdeauna o nemulţumire profundă faţă de starea noastră prezentă.

Credinţa constă în faptul că îl vrei pe Dumnezeu şi îţi doreşti să nu mai vrei altceva.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #81


Nu-L vom cunoaşte pe Hristos în deplinătatea maiestăţii Sale până nu-L vom cunoaşte ca fiind triumfător printre naţiunile lumii. Nimic nu lărgeşte atât de mult viziunea noastră despre harul triumfător al lui Dumnezeu ca orizontul lucrării Sale de mântuire în cursul istoriei.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #80


Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca pe un dar. Ea ne oferă posibiliatea de a experimenta uimirea, bucuria şi smerenia. Ea ne face inimile generoase. Ea ne eliberează din închisoarea egocentrismului. Fără recunoştinţă, vieţile noastre degenerează în invidie, frustrare şi nemulţumiri, şi ca atare nu mai ştim să apreciem ceea ce avem şi începem să ne dorim să avem tot mai mult.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie