Citate

Un strop de viață #206


Scena este foarte simplă, o vei recunoaşte cu siguranţă. O grădină cu măslini unduitori. Pământul acoperit de pietre mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecoasă. Vedeţi silueta aceea singuratică? Culcat la pământ. Cu faţa mânjită de noroi şi lacrimi. Cu pumnii zdrobind bulgări de pământ tare. Cu ochii măriţi de spaimă. Cu părul încâlcit cu sudoare sărată. Este acela sânge pe fruntea Lui?

Acela este Isus. Isus în grădina Gheţimani. Îl vedem pe Isus în agonie, încordare şi zbucium. Vedem un „om al durerii“. Vedem un om care se luptă cu teama, care tânjeşte după alinare.

Dumnezeu nu a fost niciodată mai uman ca în acea oră. Dumnezeu nu a fost niciodată mai aproape de noi ca atunci când trecea prin durere. Întruparea nu a fost niciodată mai deplină ca acolo, în grădină.

Max Lucado, în Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #205


Din cauza degradării şi răutăţii oamenilor a fost pusă la cale moartea Sa. Din cauza răutăţii oamenilor, El a fost ocărât, batjocorit, pălmuit şi scuipat. Din cauza răutăţii oamenilor, Baraba a fost cel preferat în locul Său. Răutatea oamenilor L-a lăsat să poarte crucea şi L-a ţintuit de ea, L-a dat la o moarte atât de crudă şi umilitoare.

În toate chinurile Sale, Hristos a avut înaintea ochilor toată depravarea umanităţii, cu adevărata sa înfăţişare, fără ascunzişuri şi aparenţe. Hristos a văzut adevărata sa natură, care este ura nestăvilită şi dispreţul faţă de Dumnezeu. A văzut adevărata sa dorinţă, să Îl ucidă pe Dumnezeu. A văzut apogeul ei, uciderea unei persoane care era Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, atât de minunată a fost dragostea lui Hristos pentru cei care arătau această depravare, încât a îndurat chiar acele suferinţe pentru a-i izbăvi chiar de pedeapsa pentru această depravare.

Jonathan Edwards, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #204


Încă ne luptăm cu aceleaşi probleme care îi preocupau pe Platon şi Aristotel cu secole în urmă. De unde am venit? De ce suntem aici? Unde ne ducem? Căutăm răspunsuri, dar toate semnele par să spună: „fără ieşire“. Dar Crucea stă cu îndrăzneală împotriva confuziei lumii noastre, un far de speranţă în mijlocul întunericului şi al îndoielii. La Cruce, Hristos a creat o punte peste abisul care ne despărţea de Dumnezeu, însă nu doar atât.

La Cruce, aflăm răspunsul la cele mai profunde întrebări ale vieţii. Acolo descoperim adevărata noastră identitate: păcătoşi iertaţi care Îi aparţin acum lui Dumnezeu. Acolo descoperim adevăratul nostru destin: o eternitate glorioasă cu Dumnezeu în ceruri. Acolo descoperim adevăratul nostru scop: să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L slujim cu toată puterea noastră.

Nu subestima niciodată ce a făcut Hristos pentru noi la Cruce. Prin ea a fost câştigată mântuirea noastră şi prin ea vieţile noastre – şi lumea noastră – pot fi transformate. Ţie cât de mult ţi-a schimbat viaţa?

Billy Graham, Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #203


Scriitorii de imnuri şi artiştii ne-au lăsat o imagine a lui Isus atârnând pe o cruce pe un deal îndepărtat. De fapt, locul execuţiei era chiar în afara porţii cetăţii, lângă drumul principal care ducea la Ierusalim. Iar cei ce erau crucificaţi erau ridicaţi la mai puţin de jumătate de metru deasupra pământului.

Asta înseamnă că Isus a fost dezbrăcat de toată demnitatea, modestia şi puritatea persoanei Sale fizice, iar El a fost lăsat gol, să moară în căldura mistuitoare, zbătându-se şi gemând, practic la acelaşi nivel cu cei ce treceau în drumul lor spre şi dinspre cetate.

În graba lor să ajungă la timp la Templu pentru a cumpăra un miel pentru jertfă, oare au observat pelerinii care se pregăteau pentru Paşte Mielul lui Dumnezeu care era sacrificat pentru păcatul lor? În timp ce Isus Îşi dădea viaţa, oamenii treceau poate fără să arunce măcar o privire. Într-o măsură mai mică, te sacrifici şi tu pentru cei care nici măcar nu observă? Isus înţelege.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #202


Dacă suntem adevăraţi ucenici ai lui Isus, atunci El trebuie să fie comoara supremă a vieţilor noastre. Isus a murit pentru noi şi a înviat ca să ne dea posibilitatea să-L vedem şi să-L dorim mai presus de orice, cu o bucurie veşnică. Acesta este marele bine pe care Evanghelia trebuie să-l împlinească.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia