Etichetă: urmarea lui Hristos

„Există o zare. Despre truda lui Dumnezeu de a pune lucrurile la punct” de Mihai Frățilă


Astăzi vă propun să descoperiți un volum de predici apărut la Editura Humanitas, sub titlul Există o zare. Despre truda lui Dumnezeu de a pune lucrurile la punct, scris de Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București.

Am mai prezentat în emisiune și pe blog și volumul său, Poate fi trimis Dumnezeu în exil? Despre riscurile mântuirii și șansa răbdării.

Pentru cei care citiți pentru prima dată despre Mihai Frățilă, aflați că acesta a studiat teologia la Roma și la Paris. Este preot din 1996, iar între anii 2005 și 2007 a fost rector al Colegiului Pio Romeno. În 2007 a fost sfințit episcop rezident în capitală, vicar al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj; în 2014 este ales primul episcop al nou-înființatei Episcopii Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București.

Volumul pe care vi-l aduc în atenție astăzi, Există o zare. Despre truda lui Dumnezeu de a pune lucrurile la punct, cuprinde mai multe predici sau cuvântări pe diverse teme, prilejuite de anumite sărbători sau evenimente sau nu, aproape toate fiind străbătute ca un fir roșu de ideea întâlnirii personale cu Dumnezeu în Persoana lui Isus Hristos, Dumnezeu Întrupat, care a murit pentru noi și care ne schimbă viețile. Continuă lectura „„Există o zare. Despre truda lui Dumnezeu de a pune lucrurile la punct” de Mihai Frățilă”

Un strop de viață #579


În viața spirituală, Dumnezeu decide să ne încerce răbdarea mai întâi de toate prin încetineala Sa. El este încet; noi suntem iuți și grăbiți. Lucrul acesta ține de faptul că noi existăm pentru o vreme, iar El există din eternitate. Există un aspect măreț și copleșitor în încetineala extremă a lui Dumnezeu. Să o lăsăm să ne umbrească sufletele, dar să nu-i permitem să le neliniștească. Trebuie să așteptăm intervenția lui Dumnezeu vreme îndelungată, cu blândețe, în vânt și ploaie, în tunete și fulgere, în frig și în întuneric. Așteaptă, și El va veni. El nu vine niciodată la cei care nu așteaptă. El nu pășește pe calea lor. Când El vine, du-te cu El, dar du-te încet; rămâi puțin în urmă. Când El sporește ritmul, asigură-te că-l sporește, înainte de a-l spori și tu pe al tău. Însă când El rărește ritmul, încetinește-l și tu imediat; și să nu fii doar încet, ci și tăcut, foarte tăcut, căci El este Dumnezeu.

Frederick Faber, în „Grija pentru suflet” de John Ortberg

Un strop de viaţă #83


Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciunii – stă în centrul tronului lui Dumnezeu, simbolul puterii. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai profund adevăr din univers. Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic. Şi astfel, Biserica din acest nou secol este chemată din nou să Îl urmeze pe Isus Hristos, Lumina lumii, şi să găsească moduri noi de a intona cântarea Mântuitorului nostru: „Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.”

Steve Chalke, Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus

Un strop de viaţă #54


Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur şi nu te încrede în prietenii şi rudele tale, căci oamenii te vor uita mai curând decât îţi închipui. Este mai bine ca acum, până ai vreme, să-ţi pui în rânduială totul şi să trimiţi înainte vreun bine, decât să te sprijineşti pe ajutorul altora. Învaţă a trăi acum aşa încât, în ceasul morţii, să ai parte mai mult de bucurie decât de groază. Învaţă acum a fi mort faţă de păcat şi viu pentru Isus Hristos. Învaţă acum a dispreţui toate lucrurile trecătoare pentru ca atunci, slobod de toate legăturile pământului, să poţi alerga fără piedică la Hristos. Înfrânează-ţi acum trupul, ca să-l poţi părăsi atunci cu o nădejde mai sigură.

Thomas à Kempis, Imitatio Christi

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #52


Nu lăsa ca gândurile să-ţi fugă în multe locuri. Dimineaţa, pune-ţi în minte ceva bun de făcut, seara cercetează-ţi purtarea din timpul zilei: ce ai gândit, ce ai vorbit, ce ai făcut; căci poate vei fi supărat cu ceva pe Dumnezeu sau pe aproapele tău. Nu fi niciodată neocupat, ci citeşte sau scrie, sau roagă-te, sau cugetă la lucruri duhovniceşti, sau lucrează cu mâinile la ceva bun.

Thomas à Kempis, Imitatio Christi

Vezi şi postarea de aici.