CEOV S26, Ep.3 – „Nu privi înapoi” de Christine Caine


Cu siguranță fiecare dintre noi a avut momente sau chiar perioade întregi în care ne-am dorit să ne întoarcem la ce a fost înainte, la „normalitatea” de dinainte – de dinaintea pierderii cuiva drag, de dinaintea unei schimbări majore din viața noastră, de dinaintea pandemiei sau a războiului.

Ne-am izbit de zidul realității că nu ne putem întoarce, că nimic nu va mai fi ca înainte, și poate am rămas în acea situație, în acea stare, crezând că nu putem, sau poate chiar nu vrem să mergem mai departe.

Continuă lectura „CEOV S26, Ep.3 – „Nu privi înapoi” de Christine Caine”

Un strop de viață #736


Nu putem ajunge acolo unde trebuie să ajungem decât dacă suntem dispuși să ne îndepărtăm de puterea amintirilor trecutului și să privim spre rodirea pe care Dumnezeu o poate obține în noi în zilele care ne stau în față – chiar acolo, în țara suferinței noastre.

Erwin W. Lutzer, Când ți s-a greșit. Cum să ajungi de la amărăciune la iertare

Un strop de viaţă #626


O rugăciune pentru momentele în care nu poţi uita durerea

O, Doamne, Tatăl celor orfani, Tu vezi durerea mea şi îmi cunoşti tristeţea. Tu ai purtat toate aceste păcate înainte ca ele să aibă loc, şi nicio rană nu s-a produs fără a-ţi îndurera şi Ţie inima.

Există amintiri pe care nu vreau să le retrăiesc, dar de care nici nu pot să scap. Ele se năpustesc asupra mea atunci când mă aştept mai puţin, şi povara emoţiilor ameninţă să mă distrugă. Dumnezeule Tată, ascultă-mi cererea disperată. Am nevoie de Tine, oh, am nevoie de Tine.

Tu promiţi să faci totul frumos la vremea lui şi mi-aş dori ca acel moment să fie acum, dar între timp, vrei să mă porţi în braţele Tale? Ţine-mă aproape de inima Ta. Lasă-mă să-mi odihnesc capul pe umărul Tău, ca un miel purtat de Păstorul său.

Ţine-mă atunci când durerea pare să mă copleşească, ca valurile care se izbesc de mine. Du-mă pe stânca mai înaltă decât mine. Tu eşti adăpostul meu. Turnul meu tare. Adăpostul meu în mijlocul furtunii. În Tine sunt în siguranţă, nu numai faţă de trecut, ci şi faţă de amintirile care mă bântuie.

Nu pot uita, dar Tu poţi vindeca. Poţi aduce viaţă din cenuşă şi nu cer nimic mai puţin decât o minune! Vindecă aceste răni, Doamne, dar lasă cicatricele. Vreau să-mi amintesc mereu de bunătatea Ta, de vindecarea Ta şi de restaurarea Ta. Vreau să pot să mă uit în urmă la ce a fost şi să văd ce faci acum. Tu promiţi că faci ceva nou în mine; ajută-mă să cred asta şi să-mi aţintesc privirea înainte în loc să continui să mă gândesc la trecut. Ajută-mă să-mi încredinţez trecutul Ţie şi să păşesc înainte spre viitorul pe care Îl pregăteşti pentru mine.

Tu vei fi credincios în a duce la bun sfârşit această bună lucrare pe care ai început-o în mine şi de-abia aştept să văd cum o vei face!

Te iubesc, Doamne.

Amin.

Asheritah Ciuciu, A Prayer for When You Can’t Forget the Pain

Un strop de viaţă #410


Harul momentului prezent este mana ta.

Doreşte-ţi trecutul şi vei bea otravă.

Îngrijorează-te cu privire la viitor şi vei mânca foc.

Stai în momentul prezent şi mănâncă mana de care ai nevoie acum.

Ann Voskamp, „what happened after we got the diagnosis: about brokenness, suffering & joining The Club“

Un strop de viaţă #114


Există trei timpuri – prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Căci aceste trei există doar în suflet, iar într-un alt loc, eu, unul, nu le văd a exista. Prezentul din cele trecute se află în memorie; prezentul din cele prezente, în privirea atentă; şi prezentul din cele viitoare, în aşteptare.

Sfântul Augustin, Confesiuni