Un strop de viață #777


Darul iertării divine ne va ajuta să ne iertăm și noi pe noi înșine. Fără el, regretul ar deveni o formă de autopedepsire. Vedem răul pe care l-am făcut și durerea pe care le-am pricinuit-o altora. Simțim o acută vinovăție. Ne detestăm pentru egoismul și nesăbuința noastră. Știm însă și că nu se mai poate face nimic pentru a schimba consecințele acțiunilor noastre. Și totuși, un Dumnezeu sfânt ne oferă iertarea dacă o cerem sincer; un Dumnezeu drept ne arată milă și ne îmbrățișează cu dragoste. Dacă un asemenea Dumnezeu ne poate ierta, înseamnă că și noi ne putem ierta pe noi înșine. Dacă un asemenea Dumnezeu revarsă har peste noi, atunci, cu siguranță, putem înceta autopedepsirea și să începem să trăim în harul care ne este oferit. Iertarea divină duce la iertare de sine.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #775


Pierderea poate transforma, dacă ne determină să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Câteodată filmul oprit al vieții ne reamintește cât de jos am ajuns înainte de pierdere și cât de slabă era reacția noastră. Instantaneul surprinde imaginea noastră lăuntrică. Suntem obligați să privim urâțenia, egoismul și meschinăria propriei vieți. Ce ne mai rămâne de făcut? În acest caz, nu mai există o a doua șansă. Rămănem doar cu amintirea amară a eșecurilor sau a bunelor intenții pe care nu le-am dus până la capăt. Dumnezeu însă promite să-i ierte pe aceia care își mărturisesc greșelile, să-i absolve pe cei care-și recunosc vina, și să îndrepte ceea ce, spre regretul nostru, am greșit.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #637


Satan este un mincinos și este cel ce condamnă. Trebuie să îi spunem unde să plece, să se ducă unde-i este locul, pentru că Isus deja ne-a declarat iertați. Nicio putere de pe fața pământului nu ne-ar putea spune altceva. Uneori zic: „Doamne, sunt aici, tremurând rușinat. Cum am putut face una ca asta?”. Uneori, El îmi spune: „Crezi că M-ai surprins? Crezi că păcatul acesta nu e acoperit? Nu crezi ceea ce predici?”

Așa tratăm regretele noastre. Sunt multe lucruri pe care îmi doresc să le fi făcut altfel. Aș fi vrut să iubesc mai mult. Aș fi vrut să nu fiu atât de mânios. Aș fi vrut să fiu mai bun și mai milos. Dar totul este iertat. Totul este acoperit. Sunt înveșmântat în neprihănirea lui Hristos. Este o parte a naturii noastre să ne întoarcem în trecut și să simțim regrete, să tremurăm la gândul oamenilor pe care i-am rănit și lucrurilor pe care le-am făcut, însă de fiecare dată trebuie să ne amintim că Isus a spus: „S-a sfârșit!”. Iar când a spus „S-a sfârșit!”, chiar așa a fost!

Steve Brown, în ”If I Could Do It All Over Again” de Jon Gauger

Un strop de viață #635


Lucrul pe care nu îl putem face cu regretele noastre este să ne întoarcem în trecut și să schimbăm cursul lucrurilor. Regretele sunt ceea ce sunt; ele sunt rezultatul la ceea ce am decis să facem. Cred că una dintre strategiile cele mai reușite ale lui Satan pentru a ne înfrânge sau de a ne umili este să continue să ne acuze de lucrurile pe care le-am făcut greșit. Unul dintre lucrurile eliberatoare pe care Isus Hristos ni le oferă este sângele Său purificator- iar acesta nu ține cont de cât de rău sau cât de adânc este lucrul pe care l-am făcut.Va veni o zi când nu va mai exista moartea, iar El va șterge orice lacrimă, orice durere și orice regret. Nu ni le vom mai aminti. Vom ajunge în veșnicie, în prezența Lui, unde, în locul acestor regrete va fi bucuria eternă de a fi în părtășie cu El, fără vreo piedică, fără posibilitatea de a mai greși din nou. Acesta este beneficiul și răsplata de a-L cunoaște pe Hristos ca mântuitor.

Joe Stowell, în ”If I Could Do It All Over Again” de Jon Gauger

Un strop de viaţă #498


Romani 5:1-11

Prin har, astăzi voi posti de la a-mi purta regretele în loc să port crucea Ta. Astăzi voi simţi uşurătatea Harului Tău – voi simţi felul în care Harul Tău de la Cruce este îndeajuns pentru a acoperi nu numai lucrurile grele pe care ne dorim să nu le fi făcut niciodată, ci şi lucrurile bune pe care ne dorim să le fi făcut, lucrurile care cânăresc cel mai mult dintre toate. Ne pocăim şi îţi dăm Ţie lucrurile pe care ne dorim să nu le fi făcut şi ne rugăm pentru harul care să acopere lucrurile pe care ne dorim să le fi făcut.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 28