Un strop de viață #481


De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” (Efeseni 4:8)

Este o expresie grozavă – „El a luat robia roabă”. Înseamnă că însuși triumful vrăjmașilor Săi, l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească țelului Său și nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să știe că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască faptul că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porților cetății neștiind că de fapt în momentul acela deschideau porțile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbușe învățătura fără să bănuiască măcar că astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolțit pe Dumnezeu, pironit, neputincios și învins; dar nu știau că Dumnezeu Însuși i-a încolțit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.

James Stewart, citat în  De ce Isus? de Ravi Zacharias

Un strop de viață #479


În acea îngrozitoare relatare a Patimilor există o aluzie emoţională şi clară la faptul că autorul tuturor lucrurilor a suferit (într-un fel de neînchipuit) nu numai agonia, ci şi îndoiala. Stă scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Nu. Dar Domnul Dumnezeul tău se poate ispiti pe Sine. Şi se pare că tocmai asta s-a întâmplat în grădina Ghetsimani. Într-o grădină Satana l-a ispitit pe om; şi tot într-o grădină Dumnezeu l-a ispitit pe Dumnezeu. El a trecut, într-un fel suprauman, prin grozăvia omenească a pesimismului. Lumea s-a cutremurat şi soarele s-a întunecat pe cer nu în momentul Răstignirii, ci la strigătul de pe cruce: strigătul care mărturisea că Dumnezeu îl părăsise pe Dumnezeu.

G.K Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

Pe drumul crucii #16


Pe drumul crucii (ziua 16) – Aşteptare

Matei 27:57-60 (NTR):

Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese și el ucenic al lui Isus. Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată și L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Doamne Isuse, Tu nu ai avut niciun loc unde să-Ţi pleci capul când trăiai şi niciun loc unde să-Ţi odihneşti trupul când ai murit. Aşa cum ai luat asupra Ta păcate care nu erau ale Tale, tot aşa ai luat şi un mormânt are nu era al Tău. Tu, Cel care Te-ai întrupat, nu ai fost niciodată din lumea aceasta şi Tu ne chemi acum în casa noastră pe care ne-o pregăteşti acum în ceruri. Ai murit la un loc cu hoţii, dar ai fost îngropat cu cei bogaţi. La fel, ne iei pe noi, hoţii păcătoşi şi ne oferi o moştenire bogată, nesfârşită în Dumnezeu. Ca Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stăm lângă mormântul Tău şi nu plecăm, ci trăim acolo. Pentru că încontinuu ne îngropăm păcatele şi, la fel de sigur ca faptul că respirăm, inhalăm speranţa a ceea ce se va întâmpla la acest mormânt în Duminica Învierii. În Numele Celui care s-a dus în adâncuri pentru noi…

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, aşteaptă. Stai la mormânt şi aşteaptă-L pe Domnul. Încrede-te atunci când totul este întunecat. Crede atunci când piatra este rostogolită şi sigilată. Poartă o piatră în buzunar şi adu-ţi aminte: există speranţă. Aşteaptă şi ai credinţă în Învierea ce vine, lumina glorioasă ce erupe la orizontul întunecat.

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #15


Pe drumul crucii (ziua 15) – Răstignit împreună cu Hristos

Matei 27:32-54 (NTR):

Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzație: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Tot atunci au fost răstigniți cu El și doi tâlhari, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, (și) dă-Te jos de pe cruce!“

Tot așa Îl batjocoreau și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ La fel Îl batjocoreau și tâlharii care erau răstigniți împreună cu El.

De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Eli, Eli , lema  sabactani ?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“
Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“ Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul. Și iată că draperia Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au fost înviate. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora. Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul și cele întâmplate și s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, astăzi venim cu teamă la Locul Căpăţânii. Păcatele noastre ne-au adus aici. Dragostea Ta ne va aduce înapoi. Isuse, Tu nu ai băut oţetul lor. Pentru că Tu ai venit să bei paharul suferinţei. Tot. Nu ai vrut să Te salvezi pe Tine Însuţi, să-L laşi pe Dumnezeu să Te salveze sau să-L chemi pe Ilie să Te elibereze. Pentru că Tu făceai lucrarea lui Dumnezeu: ne mântuiai, ne salvai, ne eliberai.

Ne chircim de durere la strigătul Tău, „Eli, Eli, lama sabactani?” – „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” Dumnezeu care Îl părăseşte pe Dumnezeu, acesta este un mister dincolo de înţelegerea noastră. O părăsire de dragul nostru, dar o alienare şi o întunecime îngrozitoare experimentate de Tine.

Datorită acelui strigăt chinuit, bariera care ne ţinea departe de Dumnezeu se rupe în două. Şi noi, cei care Te-am insultat, Te-am batjocorit, Te-am lepădat şi Te-am răstignit, noi cădem în genunchi şi şoptim adevărul Vinerei Mari: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, pocăieşte-te. Numeşte păcatele urâte care L-au răstignit. Scrie care sunt idolii tăi şi inima ta mânioasă, minciunile tale şi bârfa, invidia şi mândria ta. Vezi ce a provocat biciuirea Sa. Ţintuieşte hârtia de un copac. Mori faţă de vechiul eu. Simte rănile Lui. Atinge durerea Sa. Fii spălat în sângele Său. Eşti gata să fii răstignit cu Hristos?

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #3


Pe drumul crucii (ziua 3) – Darul salvării

Exod 12:21-30 (NTR):

Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă să vă alegeți miei pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele dintr-un vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi ușori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei până dimineața, pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă acea ușă și nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre și să vă ia viața. Să țineți acest lucru ca pe o poruncă veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. Când veți ajunge în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să păziți această poruncă. Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», voi să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului , pentru că El a trecut pe lângă casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ și s-a închinat. Apoi israeliții au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și lui Aaron.

La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, ne vopsim în roşu cu sângele lui Isus astfel încât Satana să nu poată intra în sufletul nostru pentru a aduce ruină şi moarte, ci pentru ca Tu să intri prin uşa inimilor noastre, pentru ca noi să intrăm prin Isus, uşa, în prezenţa Ta. Suntem salvaţi! Salvaţi! S-a trecut pe lângă noi! Ne închinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi purtăm un colier, o brăţară, o eşarfă, un element vizibil care să ne amintească de faptul că am ales să îmbrăcăm pragurile sufletelor noastre în Tine. Te-am ales pe Tine. Datorită sângelui şi crucii lui Hristos, se trece pe lângă noi. Trăim o zi de închinare: recunoştinţă pentru darul salvării.

Ann Voskamp