Luna octombrie a început în forță, cu înregistrarea primelor episoade din noul sezon #ceov (pe care le puteți asculta aici), iar pe parcursul lunii m-am concentrat asupra lecturii celorlalte cărți pe care urmează să le prezentăm. Printre ele s-au strecurat și niște cărți tomnatice pentru copii, o bandă desenată, un roman și chiar și câteva cărți de Crăciun, în total 13 cărți.
Continuă lectura „Ce am citit în octombrie 2024”Etichetă: pierdere
Ce am citit în iulie 2024
În luna iulie au fost mai mulți factori care m-au împiedicat să citesc atât de mult cât mi-aș fi dorit (căldură, boală, muncă, etc.). Prin urmare, am reușit să termin doar 6 cărți, dintre care una dintre ele a fost cartea pe care am avut-o în lucru pentru editare, una a fost o carte stufoasă despre cultură, 3 au fost cărți pentru copii (dintre care două recitiri) și una din ele un roman care m-a dezamăgit.
Așadar, urmează un raport mai scurt decât de obicei, dar sper că nu mai puțin util.
Continuă lectura „Ce am citit în iulie 2024”Ce am citit în luna mai 2021
În prima parte a lunii mai am avut un ritm bun de lectură, după care, spre a doua jumătate m-am lălăit cu aceleași două cărți. Am început luna în forță cu aproape o carte pe zi în prima săptămână, m-am delectat cu două cărți minunate despre L.M. Montgomery și lumea ei, am citit un roman deosebit și, bineînțeles, și câteva cărți pentru copii; în total 17 cărți, iată care au fost!
Continuă lectura „Ce am citit în luna mai 2021”Un strop de viață #801
Dumnezeul pe care Îl cunosc eu a trecut prin experiența durerii și de aceea îmi poate înțelege propria durere. În Isus am simțin lacrimile lui Dumnezeu, am tremurat îngrozit de moartea Lui pe cruce și am fost martorul puterii răscumpărătoare a suferinței Lui. Întruparea înseamnă că lui Dumnezeu I-a păsat de noi atât de mult încât a ales să devină om și să sufere pierderea, deși nu era obligat să o facă. Am jelit îndelung și amarnic, dar m-am simțit mângâiat, știind că Dumnezeul suveran, care are control deplin peste toate, este același Dumnezeu care a cunoscut nemijlocit durerea trăită de mine zi de zi. Oricât de adânc e abisul, în care mă cufund, Dumnezeu e acolo întotdeauna. El nu se distanțează de suferința mea, ci Se apropie de mine când mă doare. El e vulnerabil la durere, nu-Și poate stăpâni lacrimile și știe ce înseamnă durerea. Dumnezeu e un Suveran care suferă și simte durerea lumii întregi.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Un strop de viață #773
Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
CARTEA E O VIAȚĂ 