Etichetă: Paşte

Pe drumul crucii #3


Pe drumul crucii (ziua 3) – Darul salvării

Exod 12:21-30 (NTR):

Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă să vă alegeți miei pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele dintr-un vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi ușori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei până dimineața, pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă acea ușă și nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre și să vă ia viața. Să țineți acest lucru ca pe o poruncă veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. Când veți ajunge în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să păziți această poruncă. Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», voi să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului , pentru că El a trecut pe lângă casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ și s-a închinat. Apoi israeliții au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și lui Aaron.

La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, ne vopsim în roşu cu sângele lui Isus astfel încât Satana să nu poată intra în sufletul nostru pentru a aduce ruină şi moarte, ci pentru ca Tu să intri prin uşa inimilor noastre, pentru ca noi să intrăm prin Isus, uşa, în prezenţa Ta. Suntem salvaţi! Salvaţi! S-a trecut pe lângă noi! Ne închinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi purtăm un colier, o brăţară, o eşarfă, un element vizibil care să ne amintească de faptul că am ales să îmbrăcăm pragurile sufletelor noastre în Tine. Te-am ales pe Tine. Datorită sângelui şi crucii lui Hristos, se trece pe lângă noi. Trăim o zi de închinare: recunoştinţă pentru darul salvării.

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #2


Pe drumul crucii (ziua 2) – Berbecul din tufiş

Geneza 22:1-14 (NTR)

După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!“ „Iată-mă“, a răspuns el. Dumnezeu i-a spus: „Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubești, du-te în ținutul Moria și jertfește-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.“
Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a înșeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot și a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu.
A treia zi, Avraam și-a ridicat privirea și a văzut locul de departe. Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“
Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot și le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au mers împreună. Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: „Tată!“ „Da, fiule“, a răspuns el. „Avem focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?“ l-a întrebat Isaac. „Dumnezeu Însuși va da mielul pentru arderea de tot, fiule“, i-a răspuns Avraam. Și cei doi și-au continuat drumul împreună până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar și a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său. Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer: „Avraame! Avraame!“ „Iată-mă, a răspuns el.
„Nu pune mâna pe băiat“, i-a spus Îngerul. „Nu-i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine“. Avraam și-a ridicat privirea și a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. S-a dus, a luat berbecul și l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său.
Avraam a numit acel loc „ Domnul va purta de grijă“, motiv pentru care se spune și astăzi: „La muntele Domnul ui i se va purta de grijă.“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, Tu vezi. Orice ar fi. Întotdeauna ai un berbec în tufiş. Chiar şi atunci când este vorba despre destinaţia sufletului meu. Chiar dacă berbecul din tufiş este Singurul Tău Fiu Preaiubit. Ne temem fără teamă de Tine, Iehova Ire, pentru că eşti Cel care ne poartă de grijă, Cel care vede şi se ocupă de tot. Pentru că, într-adevăr, atunci de ce să te mai temi?

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, trăieşte cu încredere, ştiind că El vede şi se va ocupa de toate lucrurile. El, Care nu Și-a cruțat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! (Romani 8:32) Astăzi la ce îngrijorare, teamă, nelinişte putem să renunţăm? Alegem să umblăm în credinţă, ştiind că există un berbec în tufiş. Şi numele Lui este Isus.

Ann Voskamp

Un strop de viaţă #448


Ioan 15:1-8

Prin har, astăzi voi posti de la perfecţionism pentru că este rudă cu fariseismul. Astăzi nu le voi cere oamenilor sau mie un standard al perfecţiunii – ci mă voi lăsa şi îi voi lăsa pe toţi în braţele pline de har ale lui Isus. Ne pocăim de faptul că vrem să fim consideraţi perfecţi în loc să rămânem în dragostea Ta perfectă – dragostea Ta perfectă în formă de cruce.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 2

Episoade speciale CARTEA E O VIAŢĂ


Vineri, 17 aprilie, de la ora 16:30 vă invităm să descoperiţi cartea Dovezi în favoarea învierii de Josh şi Sean McDowell într-un episod special al emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ, la RVE Bucureşti, pe 94.2 FM sau pe rve.ro.

De asemenea, duminică, 19 aprilie, de la ora 15:00 vă invităm să descoperiţi câteva pasaje despre moartea şi învierea lui Isus Hristos din devoţionalul Blessings of the Cross într-un alt episod special al emisiunii CARTEA E VIAŢĂ, tot la RVE Bucureşti, pe 94.2 FM şi pe rve.ro.

Nu uitaţi, de asemenea, că puteţi asculta oricând episoade trecute ale emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ accesând pagina EMISIUNI a blogului.

Un strop de viaţă #211


A-L urma pe Isus presupune credinţă, dar nu o credinţă oarbă. „Veniţi şi vedeţi“, ne invită îngerul. Vreţi să mergem? Priviţi mormântul gol. Ştiaţi că duşmanii lui Hristos nu au contestat niciodată acest fapt? Nici un fariseu sau soldat roman n-a condus vreodată un contingent înapoi la locul de îngropare ca să declare „Îngerul s-a înşelat. Trupul este aici. Totul a fost doar un zvon.“

Ar fi făcut-o dacă ar fi putut. În câteva săptămâni ucenicii au umplut fiecare colţ de stradă din Ierusalim, anunţând Învierea lui Hristos. Ce altă cale mai rapidă ar fi avut duşmanii Bisericii de a-i reduce la tăcere decât să scoată la iveală un trup lipsit de viaţă? Dar nu aveau nici un cadavru de arătat.

Aşa se explică trezirea spirituală din Ierusalim. Când apostolii susţineau existenţa unui mormânt gol, oamenii îşi îndreptau privirea spre farisei pentru infirmarea acestei idei. Dar ei nu puteau să ofere niciuna. Aşa cum a spus demult cineva, „Tăcerea evreilor este la fel de grăitoare ca discursul creştinilor!“

Max Lucado, în Blessings of the Cross