A-L urma pe Isus presupune credinţă, dar nu o credinţă oarbă. „Veniţi şi vedeţi“, ne invită îngerul. Vreţi să mergem? Priviţi mormântul gol. Ştiaţi că duşmanii lui Hristos nu au contestat niciodată acest fapt? Nici un fariseu sau soldat roman n-a condus vreodată un contingent înapoi la locul de îngropare ca să declare „Îngerul s-a înşelat. Trupul este aici. Totul a fost doar un zvon.“
Ar fi făcut-o dacă ar fi putut. În câteva săptămâni ucenicii au umplut fiecare colţ de stradă din Ierusalim, anunţând Învierea lui Hristos. Ce altă cale mai rapidă ar fi avut duşmanii Bisericii de a-i reduce la tăcere decât să scoată la iveală un trup lipsit de viaţă? Dar nu aveau nici un cadavru de arătat.
Aşa se explică trezirea spirituală din Ierusalim. Când apostolii susţineau existenţa unui mormânt gol, oamenii îşi îndreptau privirea spre farisei pentru infirmarea acestei idei. Dar ei nu puteau să ofere niciuna. Aşa cum a spus demult cineva, „Tăcerea evreilor este la fel de grăitoare ca discursul creştinilor!“
Max Lucado, în Blessings of the Cross