Nu puteam să nu includ în această listă cel puțin o carte pentru copii, iar cea pe care v-o propun astăzi este una cu adevărat deosebită. Publicată pentru prima dată în 1966, cu subtitlul Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești și ilustrată minunat de Ágnes Keszeg în ediția din 2013, această carte este încă din titlu o invitație la călătorie. Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #9 – Călătorie în copilărie”
Etichetă: mirare
Advent în Narnia #8 – Lucy
Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.
Ieremia 1:6-8
Lucy este cea mai mică dintre frații Pevensie, dar este, de asemenea și iscoada, profetul și înțeleptul familiei. Mai târziu, când ea și frații săi vor deveni regi și regine ai Narniei, ea va fi cunoscută ca Regina Lucy cea Vitează. Lucy este curajoasă nu pentru că este mare, puternică sau dură, ci pentru că este curioasă, încrezătoare și plină de imaginație.
Când Lucy se trezește de cealaltă parte a șifonierului, ea nu fuge înapoi. Ea nici măcar nu-și pune o haină de blană ca să-și țină de cald. Ea își dă seama că Narnia este asemănătoare cu lumea ei, dar în același timp total diferită. Este noapte și sunt copaci acoperiți de zăpadă, deși este o dimineață de primăvară de cealaltă parte a ușii șifonierului. Ea este plină de mirare și pornește în această pădure ciudată să arunce o privire în jur.
Mirarea și încrederea o conduc pe Lucy. Ea i se alătură la ceai domnului Tumnus, un străin neliniștit cu coadă și coarne, ceea ce Peter, Susan sau Edmund probabil că nu ar fi făcut niciodată. Ea îi convinge pe Peter și pe Susan să încerce să-l salveze pe Tumnus după ce el este arestat. Ea este prima care îl vede pe Măcăleandrul care îi conduce pe ea și pe frații ei la Castori.
Au vreo legătură curiozitatea și mirarea cu credința? În Cartea de rugăciuni comune, în rugăciunea de după botez pentru cei proaspăt botezați se cer „o inimă iscoditoare și plină de discernământ… și darul bucuriei și mirării în toate faptele tale”. În Scriptură și în Narnia, acestea sunt clar necesare pentru o viață petrecută urmându-L pe Dumnezeu. Fie ca Lucy să fie o sursă de inspirație pentru tine în această perioadă, pentru curajul ei, pentru sentimentul mirării și pentru disponibilitatea ei de a păși printr-o ușă deschisă.
(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)
Un strop de viaţă #247
Copilăria e acea perioadă a vieţii când mirarea este stăpână, când imaginaţia e terenul de joacă unde nu există reguli şi unde copilul deţine rolul principal, neîngrădit de vreun scenariu.
[Însă] umplând imaginaţia cu atâtea posibilităţi, noi ucidem de fapt încântarea pe care fiecare dintre acestea ar trebui să o aducă cu sine. În realitate, noi facem două greşeli când le dăm copiilor atât de multe lucruri încă de la o vârstă foarte timpurie, limitând prin aceasta fiorul fiecărui dar primit. Prima greşeală este presupunerea că un copil ştie să facă faţă abundenţei şi a doua e că plictiseala se vindecă prin accesul la şi mai multe opţiuni.
Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea
Un strop de viaţă #116
În ritmul nostru trepidant de viaţă au pătruns teorii despre meditaţie care ne învaţă cum să nu ne gândim la nimic până când ne dăm seama că suntem divini. Dar Scriptura nu ne spune să ne golim mintea şi să nu ne gândim la nimic, ci dimpotrivă, să ne folosim minţile pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne gândim la ceea ce este nobil, drept, curat, plăcut, admirabil, excelent şi vrednic de închinare, ca să medităm la Legea Lui şi ca „orice gând să-l facem rob ascultării de Cristos“.
Dar puţine din acţiunile acestea pot fi făcute dacă mintea nu este capabilă să stea în tăcere fie şi pentru perioade scurte de timp. Mintea este cultivată printr-o cugetare înţeleaptă. Dacă nu învăţăm să gândim şi să medităm la lucrurile de sus, vom manifesta şi noi superficialitatea unei lumi care se mişcă repede, însă gândeşte încet.
Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea
„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias
În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.
Astăzi vom decoperi o carte care ne va provoca din punct de vedere intelectual, o carte care ne face să ne gândim mai mult la ceea ce credem şi la motivele pentru care credem.
Este vorba despre o carte a cunoscutului scriitor şi vorbitor apologet american, Ravi Zacharias care ne lansează o întrebare încă din titlu: Poate omul să trăiască fără Dumnezeu? Continuă lectura „„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias”
CARTEA E O VIAȚĂ 