Un strop de viață #637


Satan este un mincinos și este cel ce condamnă. Trebuie să îi spunem unde să plece, să se ducă unde-i este locul, pentru că Isus deja ne-a declarat iertați. Nicio putere de pe fața pământului nu ne-ar putea spune altceva. Uneori zic: „Doamne, sunt aici, tremurând rușinat. Cum am putut face una ca asta?”. Uneori, El îmi spune: „Crezi că M-ai surprins? Crezi că păcatul acesta nu e acoperit? Nu crezi ceea ce predici?”

Așa tratăm regretele noastre. Sunt multe lucruri pe care îmi doresc să le fi făcut altfel. Aș fi vrut să iubesc mai mult. Aș fi vrut să nu fiu atât de mânios. Aș fi vrut să fiu mai bun și mai milos. Dar totul este iertat. Totul este acoperit. Sunt înveșmântat în neprihănirea lui Hristos. Este o parte a naturii noastre să ne întoarcem în trecut și să simțim regrete, să tremurăm la gândul oamenilor pe care i-am rănit și lucrurilor pe care le-am făcut, însă de fiecare dată trebuie să ne amintim că Isus a spus: „S-a sfârșit!”. Iar când a spus „S-a sfârșit!”, chiar așa a fost!

Steve Brown, în ”If I Could Do It All Over Again” de Jon Gauger

Un strop de viață #635


Lucrul pe care nu îl putem face cu regretele noastre este să ne întoarcem în trecut și să schimbăm cursul lucrurilor. Regretele sunt ceea ce sunt; ele sunt rezultatul la ceea ce am decis să facem. Cred că una dintre strategiile cele mai reușite ale lui Satan pentru a ne înfrânge sau de a ne umili este să continue să ne acuze de lucrurile pe care le-am făcut greșit. Unul dintre lucrurile eliberatoare pe care Isus Hristos ni le oferă este sângele Său purificator- iar acesta nu ține cont de cât de rău sau cât de adânc este lucrul pe care l-am făcut.Va veni o zi când nu va mai exista moartea, iar El va șterge orice lacrimă, orice durere și orice regret. Nu ni le vom mai aminti. Vom ajunge în veșnicie, în prezența Lui, unde, în locul acestor regrete va fi bucuria eternă de a fi în părtășie cu El, fără vreo piedică, fără posibilitatea de a mai greși din nou. Acesta este beneficiul și răsplata de a-L cunoaște pe Hristos ca mântuitor.

Joe Stowell, în ”If I Could Do It All Over Again” de Jon Gauger

Un strop de viață #605


Unii au gândit, în mod greşit, că, printr-o străduinţă proprie în a asculta de standardele perfecte ale legii lui Hristos, ei pot căpăta în vieţile lor o mai mare influenţă a Duhului Sfânt. Dar Biblia spune exact opusul: roada asemănării cu Hristos nu înseamnă a avea mai mult din Duhul Sfânt, ci roada Duhului Sfânt înseamnă o asemănare mai mare cu Hristos. „Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură (adică o atenţie meticuloasă oferită regulilor şi poruncilor), ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Duhul Sfânt este „dat” iar minunile sunt făcute nu prin fapte, ci prin credinţă. (Galateni 5:22; Romani 14:17; Galateni 3:5)

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viaţă #594


…după ce ne-am confruntat cu mândria noastră, înţelegem că nu trebuie să facem nimic pentru a ne câştiga răsplata cerească. De fapt, nu putem face nimic ca să o câştigăm. Ceea ce ne este refuzat prin efortul nostru, ne este asigurat prin har. Aşadar, când vedem în jurul nostru ruina vieţii noastre, când fiecare speranţă cerească a răscumpărării ni s-a spulberat, când cei pe care îi iubim nu ne pot ajuta, când am încercat totul şi nu mai există nimic ce am putea încerca, când am aruncat ultima bucată de lemn pe foc şi toată cenuşa s-a stins, în acel moment Dumnezeu ne întinde mâna Lui puternică şi sigură. Tot ce avem de făcut este să ne prindem de ea. În asta constă unicitatea mesajului creştin.

Dinesh D’Souza, Măreţia creştinismului

Un strop de viață #582


Creștinismul nu doar că îi face pe adepții lui să fie convinși că oamenii care îmbrățișează alte credințe dețin capacitatea de a face binele și de a raționa cu înțelepciune, ci și să admită că mulți dintre aceștia pot duce o viață superioară din punct de vedere moral propriei lor vieți. Cei mai mulți din cultura noastră au convingerea că, dacă există un Dumnezeu, ne putem relaționa la El, și dacă ducem o viață bună, ajungem în rai. Să numim această concepție „îndreptare morală”. Creștinismul însă ne învață exact opusul. Potrivit înțelegerii creștine, Isus nu ne spune cum să trăim, astfel încât să ne câștigăm mântuirea. El vine să ne ierte și să ne mântuiască prin viața și moartea Sa în locul nostru. Harul lui Dumnezeu nu vine spre oamenii care îi depășesc pe alții din punct de vedere al moralității, ci spre cei care-și recunosc eșecul de a face fapte bune, precum și nevoia pe care o au de un Mântuitor.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului