Un strop de viață #629


Esența păcatului este că noi, ființe umane, ne substituim lui Dumnezeu, în vreme ce esența mântuirii este că Dumnezeu ni se substituie nouă. Noi ne plasăm pe noi înșine într-o poziție în care numai Dumnezeu merită să Se afle; Dumnezeu se plasează pe Sine în poziția în care merităm să ne aflăm noi.

John Stott, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Un strop de viață #619


Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Se proslăvesc unul pe celălalt. În centrul universului, dragostea altruistă este sistemul circulator al vieții trinitariene a lui Dumnezeu. Persoanele care formează Sfânta Treime se proslăvesc între ele, comunică între ele și se respectă între ele. Când primii creștini greci vorbeau despre perichoresis în Dumnezeu, ei voiau să spună că fiecare persoană dumnezeiască le conține, în chiar centrul ființei sale, pe celelalte două. Într-o mișcare constantă de deschidere și acceptare, fiecare persoană le cuprinde și le înconjoară pe celelalte două.

Cornelius Plantinga, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Un strop de viață #617


Identitatea construită pe Evanghelie ne dă o nouă temelie pentru acorduri sociale juste și armonioase. Valoarea mea de creștin nu se creează prin excluderea celuilalt, ci prin Domnul, care a fost exclus pentru mine. Harul Său mă smerește mai mult decât o poate face religia (deoarece am prea multe defecte pentru a mă putea mântui prin propriile strădanii), dar în același timp mă și susține cu mai multă putere decât o poate face religia (deoarece știu cu certitudine absolută că Dumnezeu mă acceptă necondiționat).

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu

Un strop de viață #615


Dacă aș fi mântuit prin fapte bune, ar exista o limită în ceea ce Dumnezeu ar cere de la mine sau a împrejurărilor dificile prin care m-ar trece. Aș fi ca un plătitor de taxe și impozite care are „drepturi” – mi-aș face datoria, ca urmare aș avea dreptul la o anumită calitate a vieții. Dar dacă sunt un păcătos mântuit prin har, atunci El poate să-mi ceară orice.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu

Un strop de viață #597


Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.

Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.

C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller