Un strop de viaţă #594


…după ce ne-am confruntat cu mândria noastră, înţelegem că nu trebuie să facem nimic pentru a ne câştiga răsplata cerească. De fapt, nu putem face nimic ca să o câştigăm. Ceea ce ne este refuzat prin efortul nostru, ne este asigurat prin har. Aşadar, când vedem în jurul nostru ruina vieţii noastre, când fiecare speranţă cerească a răscumpărării ni s-a spulberat, când cei pe care îi iubim nu ne pot ajuta, când am încercat totul şi nu mai există nimic ce am putea încerca, când am aruncat ultima bucată de lemn pe foc şi toată cenuşa s-a stins, în acel moment Dumnezeu ne întinde mâna Lui puternică şi sigură. Tot ce avem de făcut este să ne prindem de ea. În asta constă unicitatea mesajului creştin.

Dinesh D’Souza, Măreţia creştinismului

Un strop de viaţă #169


Ceea ce numim rău nu e adesea decât un bine care n-a fost încă dus până la capăt. […] Povestea lui Iosif ne arată că nu poţi să ştii niciodată dacă ceea ce se petrece e bun sau rău până când nu vezi sfârşitul. […] Urcuşul unui munte e greu, mai înainte de a te putea bucura de priveliştea de pe culmi.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană