Etichetă: legalism

Un strop de viață #605


Unii au gândit, în mod greşit, că, printr-o străduinţă proprie în a asculta de standardele perfecte ale legii lui Hristos, ei pot căpăta în vieţile lor o mai mare influenţă a Duhului Sfânt. Dar Biblia spune exact opusul: roada asemănării cu Hristos nu înseamnă a avea mai mult din Duhul Sfânt, ci roada Duhului Sfânt înseamnă o asemănare mai mare cu Hristos. „Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură (adică o atenţie meticuloasă oferită regulilor şi poruncilor), ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Duhul Sfânt este „dat” iar minunile sunt făcute nu prin fapte, ci prin credinţă. (Galateni 5:22; Romani 14:17; Galateni 3:5)

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #346


Cei care au suferit o pseudo-transformare „leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor“. Urmărirea neprihănirii este întotdeauna o acţiune obositoare când scopul căutat este unul greşit. Riscăm să devenim un popor considerat mai degrabă o ciudăţenie pentru lume decât o lumină pentru ea. În mod tragic, bunătatea religioasă convenţională ajunge să fie atât descurajatoare, cât şi neprovocatoare

E descurajatoare – deoarece ar putea implica 39 de reguli, toate numai pentru sfinţirea Sabatului, aşa cum făceau rabinii din vremea lui Isus. Şi e neprovocatoare – deoarece ne-am putea dedica viaţa păzind toate legile şi regulile şi totuşi, niciodată să nu ne deschidem spre dragoste şi bucurie.

De aceea obosesc atât de mulţi creştini din biserică. Concentrarea pe graniţe, conformarea faţă de o subcultură religioasă nu sunt o viziune suficient de convingătoare, care să captiveze spiritul uman. Dumnezeu nu a intenţionat ca lucrurile să fie astfel.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

„Evanghelia vagabonzilor“ de Brennan Manning


Vă invit să descoperim astăzi un autor creştin atipic şi o carte pe măsură. Cartea se numeşte Evanghelia vagabonzilor, iar autorul, Brennan Manning, este greu de încadrat într-un tipar: veteran al războiului din Coreea, fost călugăr franciscan, consilier spiritual, fost alcoolic, autor de bestsellere, profesor universitar, predicator, Brennan Manning le-a încercat pe toate şi experienţa lui răzbate din paginile cărţilor sale. Printre cărţile apărute în limba română, în afară de Evanghelia vagabonzilor, se mai numără şi Semnătura lui Hristos şi Copilul lui Ava. Sau dorul de casă al inimii. Continuă lectura „„Evanghelia vagabonzilor“ de Brennan Manning”

Un strop de viaţă #32


Când ne supunem tuturor regulilor şi acţionăm cu devotament şi responsabilitate, pentru ca lumea să ne observe, mândria se strecoară şi prinde rădăcini în inima noastră. Dar nu numai mândria ne poate prinde în cursă. Când creştinismul nostru are de-a face mai degrabă cu ceea ce facem noi şi cu îndatoririle noastre, în cele din urmă ostenim să mai fim buni de dragul de a fi buni. Creştinismul care nu este trăit dintr-o dragoste izvorâtă din recunoştinţă pentru Hristos devine plictisitor şi obositor.

Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubeşti pe Isus