Etichetă: Heidi Haverkamp

  • Advent în Narnia #8 – Lucy

    Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.

    Ieremia 1:6-8

    Lucy este cea mai mică dintre frații Pevensie, dar este, de asemenea și iscoada, profetul și înțeleptul familiei. Mai târziu, când ea și frații săi vor deveni regi și regine ai Narniei, ea va fi cunoscută ca Regina Lucy cea Vitează. Lucy este curajoasă nu pentru că este mare, puternică sau dură, ci pentru că este curioasă, încrezătoare și plină de imaginație.

    Când Lucy se trezește de cealaltă parte a șifonierului, ea nu fuge înapoi. Ea nici măcar nu-și pune o haină de blană ca să-și țină de cald. Ea își dă seama că Narnia este asemănătoare cu lumea ei, dar în același timp total diferită. Este noapte și sunt copaci acoperiți de zăpadă, deși este o dimineață de primăvară de cealaltă parte a ușii șifonierului. Ea este plină de mirare și pornește în această pădure ciudată să arunce o privire în jur.

    Mirarea și încrederea o conduc pe Lucy. Ea i se alătură la ceai domnului Tumnus, un străin neliniștit cu coadă și coarne, ceea ce Peter, Susan sau Edmund probabil că nu ar fi făcut niciodată. Ea îi convinge pe Peter și pe Susan să încerce să-l salveze pe Tumnus după ce el este arestat. Ea este prima care îl vede pe Măcăleandrul care îi conduce pe ea și pe frații ei la Castori.

    Au vreo legătură curiozitatea și mirarea cu credința? În Cartea de rugăciuni comune, în rugăciunea de după botez pentru cei proaspăt botezați se cer „o inimă iscoditoare și plină de discernământ… și darul bucuriei și mirării în toate faptele tale”. În Scriptură și în Narnia, acestea sunt clar necesare pentru o viață petrecută urmându-L pe Dumnezeu. Fie ca Lucy să fie o sursă de inspirație pentru tine în această perioadă, pentru curajul ei, pentru sentimentul mirării și pentru disponibilitatea ei de a păși printr-o ușă deschisă.

    (După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

  • Advent în Narnia #1 – Prin șifonier

    Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

    Luca 13:24

    Patru copii, două surori și doi frați, au fost trimiși de-acasă, din Londra, la țară pentru a scăpa de bombardamentele din timpul Blitz-ului din cel de-Al Doilea Război Mondial. Se află într-un loc nou, departe de părinții lor, cu doi îngrijitori adulți care sunt mai degrabă absenți.

    Într-o zi ploioasă, pe când explorează casa mare și singuratică în care stau, Lucy, cea mai mică dintre ei, găsește un șifonier mare, singur într-o încăpere goală. Este curioasă; deschide ușa și intră înăuntru, croindu-și drum printre hainele de blană atârnate înăuntru, iar apoi se trezește în mijlocul unei păduri înzăpezite.

    Când eram mică, îmi plăcea să intru în dulapuri cu brațele întinse înainte, sperând să simt aerul rece și să simt zăpada scârțâind sub picioarele mele. Poate și tu ai făcut asta. Ceva din mine tânjea să găsească o lume mai asemănătoare cu cea în care voiam să cred decât era cea din jurul meu.

    Începutul perioadei de Advent se poate asemăna cu intrarea în șifonier. În funcție de zona în care locuiești, perioada de Advent ar putea arăta chiar ca Narnia – rece, cu zăpadă sub picioarele tale. Dar perioada de Advent seamănă cu Narnia în mai multe privințe în afară de vreme. Este o perioadă deosebită, diferită de zilele obișnuite: ascultăm muzică specială, ne decorăm casele, străzile și hainele; mâncăm mâncăruri încântătoare și delicioase. Trăim un sentiment amplificat de nerăbdare și așteptare. Aceste așteptări nu se referă doar la dăruirea și primirea de cadouri, ci și la faptul că Adventul și perioada Crăciunului ne ajută să vedem o particică a unei lumi care este mai bună, mai dreaptă și mai plină de bucurie decât cea în care trăim de obicei.

    Pentru a intra cu adevărat în acea lume, în calitate de creștini, ușa pe care trebuie să intrăm mai întâi este Hristos. Zăpada, verdeața brazilor, muzica, biscuiții și darurile ne pot ajuta să ne imaginăm împărăția lui Dumnezeu, dar indiferent de cât de mare și frumoasă este coronița festivă, a intra pe ușa noastră din față nu ne va transforma viețile în modul în care trecând prin ușa care este Isus Însuși o va face. El este cel care ne va conduce în lumea la care tânjim, în care durerea se transformă în dragoste, iar moartea în viață.

    (După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Etichetă: Heidi Haverkamp

  • Advent în Narnia #8 – Lucy

    Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine…

    Citește articolul ➝

  • Advent în Narnia #1 – Prin șifonier

    Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Luca 13:24 Patru copii, două surori și doi frați, au fost trimiși de-acasă, din Londra, la țară pentru a scăpa de bombardamentele din timpul Blitz-ului din cel de-Al Doilea Război Mondial. Se află într-un loc…

    Citește articolul ➝