Ziua Internațională a Cititului Împreună 2022

Am aflat că astăzi este Ziua Internațională a Cititului Împreună (World Read Aloud Day) datorită unul email primit de la Mediateca Institutului francez, care ne invita la un atelier pentru copii cu această ocazie. Am aflat la timp pentru a scrie pentru voi despre importanța și frumusețea de a citi împreună cu voce tare, nu doar împreună cu copiii, ci împreună cu orice ne dorim să formăm o prietenie durabilă, pentru că, spunea Irving Stone, nu există prietenii formate mai rapid și care durează mai mult decât cele formate între oameni cărora le plac aceleași cărți.

Culmea este că aveam în plan să scriu un articol mai elaborat și mai „documentat” despre importanța și beneficiile cititului cu voce tare cu ocazia Zilei Copilului. Nu am renunțat la el, dar pentru că nu aveam încă bibliografia necesară și nu voiam să ratez ocazia de a semnala această zi, am decis să scriu despre experiența personală în această privință.

De aceea, o să încep prin a vă povesti despre cărțile pe care le-am citit împreună cu soțul meu cu voce tare (deci nu voi include toate cărțile pe care le-am citit amândoi), iar apoi vă voi împărtăși topul cărților preferate de citit lui Mihai din toți cei 6 ani ai săi.

O persoană care citește știe că o carte împărtășită este terenul pentru descoperire reciprocă, un loc în care sufletul și gândurile altuia pot să i se deschidă într-un mod minunat. Așa cum o ședere de o săptămână la un prieten vă apropie mai mult decât oricâte întâlniri la cafea, împărtășirea unei povești accelerează tovărășia sufletelor. Când oamenii locuiesc împreună în același tărâm al imaginației sau al teologiei sau al poeziei, propriile tărâmuri ale sufletului și ale spiritului le sunt dezvăluite celor cu care poposesc în acele locuri. Lectura, când este împărtășită, dă startul unei conversații care dărâmă barierele izolării și ne leagă unul de celălalt, scrie Sarah Clarkson în Book Girl.

Am experimentat din plin adevărul acesta de-a lungul vieții și mi s-a întâmplat în repetate rânduri ca, atunci când citesc o carte care mă marchează profund, să insist să o citească și soțul meu, tocmai pentru a fi părtăși amândoi la această descoperire și pentru ca apropierea dintre noi să se manifeste și în acest fel.

Pe lângă asta, am descoperit împreună și plăcerea de a citi în același timp aceeași carte cu voce tare, parcurgând astfel, în cei aproape 9 ani și jumătate de căsnicie, 18 cărți.

Prima carte pe care am citit-o împreună a fost Two Hearts Praying As One de Dennis și Barbara Rainey (în română Două inimi, una în rugăciune), o carte începută la vreo 4 luni după ce ne-am căsătorit, care ne-a ajutat să ne formăm obiceiul de a ne ruga împreună.

Apoi am descoperit Lecturi zilnice din istoria Bisericii de J. Stephen Lang, pe care am cumpărat-o de la librăria CLC din Brașov prin 2014 și am citit din ea timp de un an, pentru că cuprinde 365 de capitole datate, din care afli despre diverse evenimente și personalități din istoria creștinismului.

De-atunci încoace am parcurs în fiecare an cel puțin câte un devoțional, fie unul anual, cum a mai fost și Umblarea mea zilnică de A.W. Tozer, fie devoționale de Advent și de Paște.

Primul an în care am citit ceva de Advent a fost 2014, când am împrumutat de la bibliotecă Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder, un roman-calendar de Advent, pe care a trebuit să-l terminăm mai devreme pentru că trebuia returnat (și pe vremea aia nu mă prinsesem să prelungesc termenul) și al cărui deznodământ nu ni-l amintim niciunul, în parte pentru că soțul meu a ațipit tocmai la final. Cred că anul acesta ar fi ocazia perfectă să îl recitim, de data asta toți trei, pentru că cred că ar fi lectura de familie perfectă pentru Advent.

Tot din categoria devoționale de Advent am mai citit Cel mai mare dar de Ann Voskamp (fix în anul în care am născut) și Advent in Narnia de Heidi Haverkamp.

Un autor și cântăreț tare drag nouă este Michael Card, ale cărui cărți le-am parcurs în general în perioada premergătoare Paștelui (Lent): The Hidden Face of God, A Violent Grace, The Name of the Promise Is Jesus, The Nazarene, Inexpressible și 4 studii biblice ale Evangheliilor, Matthew: The Gospel of Identity, Mark: The Gospel of Passion, Luke: The Gospel of Amazement, John: The Gospel of Wisdom.

O altă categorie de cărți pe care le-am citit împreună cu voce tare (sau în gând, dar tot în același timp) au fost cele despre căsnicie: Cherish de Gary Thomas (preferata noastră, all time, care încă nu s-a tradus din păcate), For Better of For Kids (în română La bine și la rău – când apar copiii) de Patrick și Ruth Schwenk, după ce am devenit părinți și, cel mai recent, Creative Love de Jeremy & Audrey Roloff, pe care am citit-o anul trecut la date nights, majoritatea prin Grădina Botanică.

Tot anul trecut, pe vremea asta, am început primul volum din 1001 de nopți, pe care nu l-am terminat nici în ziua de azi, și devoționalul Advent for Everyone de N.T. Wright, din nou, încă neterminat.

Toate aceste momente de lectură împreună de-a lungul anilor ne-au apropiat, ne-au forțat să ne oprim, să ne așezăm, să petrecem timp unul cu altul și să ne umplem mințile cu un bagaj comun, să discutăm și să ne împărtășim gândurile și părerile. Este un mod extraordinar de a petrece timp de calitate împreună, dar pe care trebuie să-l faci o prioritate ca să ai parte de el, renunțând la alte activități. Azi cred că este un moment bun să faceți acest experiment și să începeți să citiți o carte împreună cu cineva din casă (nu e musai să fie soțul sau soția), poate chiar Biblia (pe care, apropo, am citit-o și noi cu voce tare o perioadă).

Pentru a face tranziția spre cărțile pe care i le-am citit lui Mihai de-a lungul timpului, o să menționez cele două devoționale de Advent pe care le-am parcurs împreună toți trei, și anume, The Wonder of the Greatest Gift de Ann Voskamp și Descoperă frumusețea numelor lui Isus de Asheritah Ciuciu.

În ceea ce privește cărțile citite lui Mihai, le-am ales pe cele care ne-au plăcut și nouă cel mai mult să i le citim, dar și pe cele pe care le-a gustat și el cel mai mult timp.

Din perioada de până în 3 ani se evidențiază clar Seria Hoinari prin anotimpuri (Primăvara, Vara, Toamna și Iarna) de Rotraut Susanne Berner, pe care încă le împrumutăm de la bibliotecă și datorită cărora cred că Mihai și-a îmbogățit mult vocabularul (deși nu au cuvinte, există multă informație vizuală pe pagini, care te forțează pe tine să descrii tot) și și-a dezvoltat capacitatea de concentrare și atenția la detalii. Există personaje care fac ceva pe parcursul întregii cărți, pe care copilul este invitat să le găsească și să le urmărească, în scene din viața orașului și a împrejurimilor sale – o clădire de apartamente, o fermă, o grădiniță în construcție și un centru cultural, un centru comercial, gara, parcul, toate prezentate în cele patru anotimpuri (fiecare carte prezintă câte un anotimp și există și un volum dedicat nopții). Sunt o plăcere de răsfoit și pentru adulți, așa că vi le recomand din suflet!

Apoi, pentru că în acea perioadă lectura avea loc în principal seara la culcare, nu pot să nu menționez două titluri foarte iubite la noi în casă, citite în buclă, mai ales cu tati (când era mai mic citea mai degrabă cu el), și anume, Noapte bună, Lună! de Margaret Wise Brown (din care a învățat repede cuvântul „sos” și îi tot plăcea să-l spună!) și Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună! de Sherri Duskey Rinker.

La Institutul francez am descoperit o ediție cartonată a cărții Este o carte de Lane Smith, care lui Mihai i-a plăcut atât de mult încât o învățase pe de rost și o putea „citi” singur. Este cartea perfectă pentru a le prezenta copiilor mici caracteristicile cărții și dialogul e foarte amuzant de citit.

O carte care vorbește exact despre importanța de a le citi copiilor minim 20 de minute pe zi și pe care i-am citit-o de nenumărate ori când avea vreo 2-3 ani este Citește-i iepurașului tău de Rosemary Wells. Noi astăzi trăim pe pielea noastră promisiunea din finalul cărții: „Citește-i iepurașului tău des și… iepurașu-ți va citi el ție!”

O altă carte tare dragă nouă, care îmi făcea deosebită plăcere să i-o citesc a fost și Fantasticele cărți zburătoare ale dlui. Morris Lessmore de William Joyce, pe care cred că acum ar putea să o citească singur.

Un autor care ne place mult este Oliver Jeffers, am avut mai toate cărțile lui de-a lungul anilor, dar cele care i-au plăcut cel mai mult și pe care le cerea des au fost Înţepenit și A fost odată un alfabet.

O altă carte care se citește foarte bine cu voce tare, dând ocazia pentru diverse voci și mai mult joc interpretativ este Lupul care a căzut din carte de Thierry Robberecht, pe care o cerea și de câteva ori la rând!

Nu se putea ca tocmai eu să nu-l împrietenesc pe Mihai cu Micul prinț, acest personaj atât de drag mie și m-am bucurat foarte mult când am descoperit această repovestire de Agnes de Lestrade, cu ilustrații de Valeria Docampo care, deși nu include ilustrațiile originale ale autorului, rămâne foarte fidelă, nu diluează profunzimea originalului, și conține niște ilustrații superbe, pe care e o încântare să le admiri. La început Mihai mă ruga să i-o citesc și de trei ori la rând, iar mai apoi a memorat pasaje întregi din ea (primul fiind cel cu întâlnirea cu bețivul! :)) )

Ziua când au plecat creioanele colorate/ Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă de Drew Daywalt (cu ilustrații de Oliver Jeffers) au fost alte cărți care i-au plăcut mult și din care memorase pasaje (din prima mai ales), pe care le recita în drum spre parc.

Am descoperit apoi Seria cu Pettson și Findus de Sven Nordqvist, din care mult timp i-a citit tatăl lui și recreau scene din ele cu ajutorul figurinelor.

Gândurile unei broscuțe de Kazuo Iwamura este una dintre cărțile pe care îmi place mie cel mai mult să i le citesc, mai ales cu finger puppets, o carte pe care acum ar putea să o citească și singur.

Anul trecut am avansat la nivelul literaturii clasice pentru copii și am citit până acum împreună primele trei volume din Cronicile din Narnia de C.S. Lewis, o recitire benefică în primul rând pentru mine, despre care am scris mai mult aici și aici.

Tot mai recent am citit și cărțile cu Apolodor de Gellu Naum în această ediție ilustrată de Dan Ungureanu și seria Apolodor Explorator de Florin Bican și Dan Ungureanu, din care fac parte Descoperim cu-Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor și Hai pe Lună împreună.

Cel mai recent hit în materie de carte perfectă de citit cu voce tare este însă Cartea care nu voia să fie citită de David Sundin, pe care aproape ca a memorat-o complet și din care îi citează oricui stă să-l asculte.

Și pentru că recent am terminat Ceaikovski și dansul notelor de argint și ne-am reapucat de Enescu și hora razelor de soare de Cristina Andone, profit de ocazie să vă recomand din nou seria Povești din Pădurea Muzicală, pentru că este o serie absolut excepțională, atât de bine scrisă încât nici ca adult nu te plictisești, este ceva minunat în text sau în ilustrații pe fiecare pagină.

Ca urmare a tuturor acestor lecturi, Mihai (la 6 ani și 2 luni) știe deja să citească singur și deja a citit independent mai multe cărți pentru cititori începători, dar și altele mai ușurele din biblioteca „mea”, are o imaginație foarte bogată și un vocabular pe măsură (chiar dacă nu întotdeauna stăpânește proprietatea termenilor) și are răbdare să citim mai multe cărți la rând, pentru că, da, încă îi citim cu voce tare! Chiar dacă învață să citească, nu vă opriți din a le citi voi înșivă, mai ales dacă o cer, pentru că acestea sunt niște momente prețioase de conectare și adâncire a relației.

Mai multe despre asta voi scrie în articolul de care vă spuneam la început. Vreau să vă semnalez de pe acum sursele mele, mai exact pe cele în română, pentru că tocmai au apărut zilele acestea: Manualul lecturii cu voce tare, creat de Jim Trelease și completat de Cyndi Giorgis, 40 de cărți de citit ca să crești mare de Pierdomenico Baccalario, Spune-mi o poveste, te rooog! de Elaine Reese și, poate, Cum să crești un cititor de Pamela Paul și Maria Russo.

Până atunci, mi-ar plăcea să știu care sunt cărțile voastre preferate de citit cu voce tare, fie copiilor, fie altor adulți din viața voastră!