Etichetă: durere

Reluări CARTEA E O VIAŢĂ – 28 mai 2016


Te-ai întrebat vreodată de ce există suferinţă în lume, dacă este adevărat că există un Dumnezeu bun? Ai suferit tu însuţi şi te-ai întrebat unde se afla Dumnezeu atunci? Nu eşti singurul.

Sâmbătă, 28 mai de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ, vă prezentăm răspunsurile pe care Philip Yancey le dă acestor întrebări în cartea Unde este Dumnezeu când sufăr?

De ce trebuie oamenii să sufere? Ce spune Biblia despre suferinţă? Încearcă Dumnezeu să ne spună ceva prin durere? Aflaţi răspunsul la aceste întrebări la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

 

Un strop de viaţă #449


În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, am mai trecut pe aici. L-am certat, nu am crezut în El, L-am acuzat şi am renunţat la orice învoială făcusem cu El. Dar, până la urmă, am descoperit că este capabil să-mi restaureze credinţa pentru că El mă cunoaşte mai bine decât îmi cunosc eu sora. Şi-a făcut apariţia, în mijlocul durerii viscerale, în moduri pline de putere pe care nu le puteam nega, lăsându-mă pe deplin conştient de faptul că El fusese acolo.

Nici n-aş putea să încep să mă gândesc că voi crede întotdeauna în El, că Îl voi iubi, că Îl voi ierta, că-L voi lăsa înăuntru, dar, până acum, în mijlocul celor mai dificile situaţii personale El nu m-a părăsit.

Nu a răspuns la toate întrebările mele şi cu siguranţă nu a „lucrat toate lucrurile spre bine“ în felul în care m-aş fi aşteptat.

Dar odată când mă aflam în locul cel mai de jos, El a intrat în lumea mea distrusă aşa de neaşteptat şi într-un mod atât de palpabil încât până şi inima mea ciudată n-a putut să-i nege prezenţa.

Matt Bays, „when you just want to find God in the ruins of everyday life“

 

Un strop de viaţă #435


Sunt hotărât ca, atunci când voi simţi durere, să mă gândesc la durerile martirilor şi ale iadului.

Sunt hotărât să studiez Scripturile în mod constant şi frecvent, astfel încât să observ mereu o creştere în cunoaşterea lor.

Sunt hotărât ca, după necazuri, să mă cercetez ca să văd cu ce sunt mai bun în urma lor, să văd ce bine am obţinut prin ele şi ce aş fi putut obţine prin ele.

Să fie o măsură de bunăvoinţă în tot ceea ce spun (17 august 1723).

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

Un strop de viaţă #412


Pe nicovala lui Dumnezeu. Poate ai fost acolo. Topit. Lipsit de formă. Distrus. Pus pe nicovală… pentru a căpăta o nouă formă? (Prea multe zone colţuroase.) Pentru disciplinare? („Un tată bun disciplinează.“) Pentru a fi testat? (Dar de ce aşa de greu?)

Ştiu. Am fost şi eu acolo. E dur. Este o mocirlă spirituală, o foamete. Focul se stinge. Deşi s-ar putea să mai ardă puţin, în curând dispare. Alunecăm în jos. În jos în valea ceţoasă a îndoielii, în depresiunea plină de negură a deznădejdii. Motivaţia păleşte. Dorinţa este undeva departe. Responsabilităţile sunt deprimante.

Pasiunea? Iese pe uşă.

Entuziasmul? Glumeşti, nu?

Momentul de pe nicovală.

Poate fi provocat de moartea cuiva, de o despărţire, de un faliment, de lipsa rugăciunii. Întrerupătorul luminii se stinge şi încăperea se întunecă. „Toate cuvintele pline de grijă, de ajutor şi speranţă au fost spuse foarte frumos. Dar pe mine încă mă doare, mă tot gândesc…“

Pe nicovală. Puşi faţă în faţă cu Dumnezeu prin realizarea faptului că nu avem altundeva unde să mergem. Isus, în grădină. Petru, cu faţă brăzdată de lacrimi. David, după Batşeba. Ilie şi „vocea ca un susur blând“. Pavel, orb în Damasc.

Zbang, zbang, zbang.

Sper că nu te afli pe nicovală. (În afara cazului în care ai nevoie să te afli acolo şi atunci sper că te afli acolo.) Momentele pe nicovală nu sunt de evitat, ele trebuie experimentate. Deşi tunelul este întunecos, ajunge de cealaltă parte a muntelui. Momentele de pe nicovală ne reamintesc cine suntem noi şi cine este Dumnezeu. Nu ar trebui să încercăm să scăpăm de ele. Să scăpăm de ele ar putea însemna să-L ratăm pe Dumnezeu.

Dumnezeu vede vieţile noastre de la început până la sfârşit. S-ar putea să ne conducă printr-o furtună la vârsta de 30 de ani ca să putem suporta un uragan la vârsta de 60 de ani. Un instrument este folositor doar dacă are forma potrivită. Un topor tocit sau o şurubelniţă îndoită au nevoie de îndreptare, şi la fel şi noi. Un fierar bun îşi păstrează uneltele în formă. Şi Dumnezeu la fel.

Dacă Dumnezeu te va pune pe nicovala Sa, fii mulţumitor. Înseamnă că El crede că încă mai meriţi să fii remodelat.

Max Lucado, On the Anvil

Un strop de viaţă #381


…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.

Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.

Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.

Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.

Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.

Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.

Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.

Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.

Harul are şi el şuvoaiele sale…

Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.

Ann Voskamp, Cel mai mare dar