Un strop de viaţă #3


Trebuie să recunoaştem că intervenţia divină nu este nici pe departe atât de simplă pe cât ne-am putea-o imagina. Pentru ca ea să ne susţină şi să ne dea o putere statornică – să ne ajute să rămânem stabili şi să vedem mâna lui Dumnezeu în toate etapele vieţii noastre – trebuie să fie destul de diferită de ceea ce ne-am prescrie noi de obicei. Nu poate fi numai o călătorie cu binecuvântări uşor de recunoscut şi de înţeles şi o cale a tihnei. Pentru a-I permite lui Dumnezeu să fie Dumnezeu, trebuie să-L urmăm pentru Cine este El şi pentru ceea ce intenţionează, nu pentru ceea ce vrem sau preferăm noi.

Ravi Zacharias, Marele Ţesător

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #2


Încercaţi să vă închipuiţi momentele mele de singurătate în camera de la Magdalen, seară de seară, simţind, când îmi întrerupeam lucrul, fie şi preţ de o secundă, apropierea cu paşi mărunţi, implacabili, a Celui pe care dorisem cu atâta ardoare să-L evit. Faptul de care mă temusem venea în cele din urmă peste mine. În ultimul trimestru din 1929 m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat: eram, pesemne, în seara aceea, cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia. Nu vedeam atunci ceea ce acum este cel mai glorios şi mai evident lucru: smerenia Divină, care acceptă un convertit chiar şi în asemenea condiţii. Fiul Risipitor cel puţin s-a întors acasă purtat de propriile-i picioare. Dar cine poate proslăvi îndeajuns acea Iubire care deschide înaltele porţi în faţa unui fiu risipitor adus înăuntru dând din picioare, zbătându-se, plin de obidă şi căutând cu privirea în toate părţile o şansă de scăpare? Cuvintele compelle intrare, siliţi-i să intre (Luca 14:23), au fost atât de denaturate de oameni nelegiuiţi, încât ne cutremurăm în faţa lor; dar, înţelese cum se cuvine, ele măsoară nemărginirea milei Divine. Asprimea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră.

C.S. Lewis despre convertirea sa, în cartea Surprins de bucurie

Un strop de viaţă #1


Concepţia despre lume şi viaţă a lui Isus are legătură cu apariţia ştiinţei în lumea noastră. În zilele noastre, mulţi oameni cred că ştiinţa şi credinţa se împotrivesc una alteia. Dar profesorul Diogenes Allen de la Universitatea Princeton scrie: Am început să înţelegem că încă de la naşterea ei, ştiinţa a datorat mult creştinismului.

Potrivit lui Allen, creştinismul are atitudini care erau indispensabile pentru apariţia ştiinţei. Creştinii, spre deosebire de Platon, cred că materia e bună, fiindcă a fost creată de Dumnezeu. Prin urmare, studiul ei e bun. Lumea a fost creată de un Dumnezeu caracterizat prin ordine şi raţiune, de aceea suntem îndreptăţiţi să ne aşteptăm nu la haos, ci la ordine şi la raţiune, la lege şi la regularitate în creaţie, în natură. Pe de altă parte, dat fiind că Dumnezeu este liber şi omniscient, nu putem niciodată prezice ce va face, de aceea va trebui să investigăm. Va trebui să experimentăm pentru a descoperi lucrările Lui.

Mai mulţi istorici susţin că ideile despre cum trebuie să funcţioneze lumea dacă este creată de un Dumnezeu bun şi raţional au fost cruciale pentru crearea ştiinţei. În martie 2009, NASA a trimis în spaţiu un telescop purtând numele lui Johannes Kepler, marele matematician şi astronom care a trăit în jurul anului 1600 d.Cr. Iată ce a scris Kepler:

Continuă lectura „Un strop de viaţă #1”

„Îndoială şi credinţă“ de Alister McGrath


Îndoială şi credinţăPentru că ieri a fost aşa-numita duminică „a Tomii“, vă propun astăzi să descoperiţi o carte despre îndoială şi credinţă scrisă de Alister McGrath, un scriitor creştin englez. Cartea se numeşte exact aşa, Îndoială şi credinţă  şi are la bază o serie de conferinţe destinate studenţilor săi.

Alister McGrath este considerat la această oră unul dintre cei mai interesanţi şi dinamici teologi contemporani. Deţine două doctorate, unul în biofizică moleculară, iar celălalt în teologie şi este în prezent profesor la Universitatea din Oxford. Fost ateu, McGrath este astăzi deopotrivă un profesor recunoscut la Centrul pentru teologie, religie şi cultură al prestigioasei universităţi King’s College din Londra şi un preot anglican consacrat. Este preocupat în mod special de emergenţa unui nou tip de ateism ştiinţific, popularizat în special de cărţile cercetătorului Richard Dawkins, cu care chiar polemizează într-una din cărţile sale şi nu numai.

Continuă lectura „„Îndoială şi credinţă“ de Alister McGrath”