CARTEA E O VIAȚĂ

Au venit odată la apa* Achillas trei bătrâni. unul dintre ei avea un renume rău. Unul dintre ei a zis bătrânului:„Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „N-am vreme.” Celălalt, care avea nume rău, i-a zis: „Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „O să-ți fac una”. Atunci, cei doi bătrâni l-au întrebat deoparte: „Cum vine asta? Noi te-am rugat să ne faci și tu nu ai vrut, dar acestuia i-ai spus: „O să-ți fac.” Bătrânul le-a zis: „Eu v-am spus că n-o să v-o fac și nu v-ați întristat că nu am vreme. Acesta însă, dacă nu i-o fac, o să spună: „A auzit de păcatul meu și nu a vrut să-mi facă.” Și o să rupă îndată legătura cu noi. Așa însă i-am înviorat sufletul, ca unul ca ăsta să nu fie copleșit de întristare.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

---

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Unul l-a întrebat pe un bătrân: „De ce, când stau în sălașul meu, duhul îmi cutreieră în toate părțile?” Bătrânul i-a răspuns: „Fiindcă sunt bolnave celelalte simțuri din afară, văzul, auzul, mirosul, vorbirea. Dacă însă le întrebuințezi pe acestea în curăție, celelalte simțuri dinlăuntru își găsesc liniștea și tămăduirea.”

Unul l-a mai întrebat pe un bătrân: De ce, când stau în sălașul meu, deznădăjduiesc?” Acela i-a răspuns: „Fiindcă nu ai cugetat încă nici la odihna la care nădăjduim, nici la pedeapsa viitoare. Dacă ai fi luat bine aminte la acestea, chiar de ți-ar fi plină de viermi chilia ta, ai răbda și nu ai deznădăjdui.”

---

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce am inima împietrită și fără frică de Dumnezeu?” Bătrânul i-a răspuns: „Socotesc că, dacă omul păstrează mustrarea în inima sa, va dobândi frica de Dumnezeu.” Fratele a întrebat: „Ce este mustrarea?” Bătrânul i-a răspuns: „Înseamnă ca omul să-și mustre sufletul pentru toate lucrurile, zicându-i: „Adu-ți aminte că trebuie să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu.”

Un frate i-a spus lui apa Paisie*: „ Ce să fac, căci am inima împietrită? Nu am frică de Dumnezeu.” Acela i-a răspuns: „Du-te și alătură-te unui frate care are frică de Dumnezeu și, din felul lui de a se teme, vei dobândi și tu frica de Dumnezeu.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

---

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.