Au venit odată la apa* Achillas trei bătrâni. unul dintre ei avea un renume rău. Unul dintre ei a zis bătrânului:„Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „N-am vreme.” Celălalt, care avea nume rău, i-a zis: „Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „O să-ți fac una”. Atunci, cei doi bătrâni l-au întrebat deoparte: „Cum vine asta? Noi te-am rugat să ne faci și tu nu ai vrut, dar acestuia i-ai spus: „O să-ți fac.” Bătrânul le-a zis: „Eu v-am spus că n-o să v-o fac și nu v-ați întristat că nu am vreme. Acesta însă, dacă nu i-o fac, o să spună: „A auzit de păcatul meu și nu a vrut să-mi facă.” Și o să rupă îndată legătura cu noi. Așa însă i-am înviorat sufletul, ca unul ca ăsta să nu fie copleșit de întristare.”
*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
CARTEA E O VIAȚĂ 