„Zvonurile altei lumi“ de Philip Yancey


Vă invit să descoperim Zvonurile altei lumi, aşa cum le descrie Philip Yancey în cartea cu acelaşi titlu. Oare lumea vizibilă esteZvonurile altei lumi tot ce există? Ce zvonuri despre o altă lume ne-ar putea transmite? Dacă aceasta este lumea lui Dumnezeu, de ce nu arată în consecinţă? De ce este planeta noastră aşa de stricată? Această carte vorbeşte despre cum două lumi – cea vizibilă şi cea invizibilă, naturală şi supranaturală – pot interacţiona şi ne pot afecta viaţa de zi cu zi. Philip Yancey ne invită aşadar să-l însoţim într-o călătorie în care să descoperim zvonurile altei lumi, care pot arăta calea către o viaţă nouă plină de frumuseţe, scop şi libertate.

Iată ce spune Philip Yancey despre scrierea ei: Am scris această carte cu gândul la locuitorii „zonelor de frontieră ale credinţei”. Am scris această carte nu atât pentru a căuta să conving pe altcineva de adevărul spuselor mele, cât pentru ca, dând astfel expresie unor gânduri, să mă lămuresc pe mine însumi în privinţa propriei mele credinţe. Ne amăgeşte oare credinţa să vedem o lume care nu există ori ne dezvăluie existenţa unei lumi care, în lipsa credinţei, nu poate fi văzută? Continuă lectura „„Zvonurile altei lumi“ de Philip Yancey”

Un strop de viaţă #109


Tu eşti mai presus de orice şi nu te schimbi, nu în tine se desfăşoară ziua de astăzi şi, totuşi, ea trece prin tine, căci în tine se află toate timpurile; acestea nu şi-ar găsi parcursul dacă nu le-ai cuprinde în tine pe toate. Şi fiindcă anii tăi nu au sfârşit, un astăzi permanent sunt anii tăi, fără trecut şi fără viitor. Iar prin acest astăzi al tău, câte din zilele noastre şi din zilele părinţilor noştri nu au trecut şi nu şi-au primit măsura şi felul de a fiinţa! Şi câte altele nu vor trece şi nu-şi vor primi şi ele măsura şi felul de a fiinţa! Tu însă rămâi acelaşi, şi toate cele de mâine şi cele din viitor le făptuieşti, la fel cum şi pe cele de ieri şi pe cele din trecut tot în acest astăzi etern le-ai făptuit.

Dacă cineva nu înţelege aceste lucruri, ce pot eu face? Să se bucure totuşi şi acesta şi să zică: Ce este aceasta? Să se bucure chiar dacă nu înţelege această taină, şi să dorească mai degrabă să găsească un răspuns negăsindu-l decât ca, găsind răspuns, să nu te găsească pe tine!

Sfântul Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #108


Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:13-16)

Deşi respinşi de lume, ucenicii sunt tocmai bunul cel mai preţios, sunt viaţa pământului. Dacă sarea rămâne sare, dacă îşi păstrează puterea de a purifica şi de a da gust, pământul va fi păstrat prin ea.

Suntem lumină prin întreaga noastră viaţă. Ucenicia noastră este un act vizibil, în măsura în care rămânem credincioşi chemării. Faptele bune ale ucenicilor trebuie văzute în această lumină. Ele sunt văzute, iar oamenii dau slavă lui Dumnezeu în consecinţă. Crucea devine vizibilă. Faptele crucii devin vizibile, lipsurile şi renunţarea celor numiţi fericiţi devin vizibile. Dar pentru cruce şi pentru o asemenea comunitate nu mai poate fi slăvit omul, ci numai Dumnezeu.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei

Un strop de viaţă #107


Dacă noi ne plângem de timp şi ne bucurăm atât de mult de momentele aparent atemporale, ce sugerează asta? Sugerează că nu am fost dintotdeauna şi nu vom rămâne pentru totdeauna făpturi pur temporale. Sugerează că am fost creaţi pentru eternitate. Nu numai că suntem hărţuiţi de timp, dar părem incapabili, în ciuda miilor de generaţii scurse, să ne obişnuim cu el. Suntem mereu uimiţi de el – ce repede zboară, ce încet trece, cât de mult a trecut. Unde a zburat timpul, strigăm noi. Nu suntem adaptaţi la el, nu suntem acasă în el. Dacă e aşa, aceasta poate părea o dovadă sau cel puţin o sugestie puternică a faptului că eternitatea există şi că ea este casa noastră.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

„Îndurare aspră“ de Sheldon Vanauken


V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să corespondaţi cu un mare scriitor? Poate chiar cu scriitorul vostru preferat! Cum ar fi să-i trimiteţi o scrisoare, iar el să vă răspundă imediat? Autorul cărţii de astăzi a avut parte de o binecuvântată corespondenţă cu C.S. Lewis, autor de la care v-am mai prezentat binecunoscuta lucrare apologetică Creştinism pur şi simplu şi Cele patru iubiri.

Este vorba de cartea Îndurare aspră de Sheldon Vanauken. Povestea unei aventuri a intelectului şi credinţei, povestea unei iubiri. O carte profundă şi sinceră, despre dragostea umană şi divină, pătrunsă de realitatea unei relaţii şi a unei căutări ce nu pot fi ignorate, scria Los Angeles Times despre această carte, câştigătoare a premiilor National Book Award şi Gold Medallion. Continuă lectura „„Îndurare aspră“ de Sheldon Vanauken”