Un strop de viață pentru mame #40


Doamne, inima mea se îndreaptă încontinuu spre lucruri care nu contează. Tânjesc să le ofer copiilor mei atenția pe care o merită, dar în schimb iau telefonul să văd ce face cineva pe care poate nici nu l-am întâlnit niciodată. Învață-mă să fiu prezentă cu familia mea. Îndepărtează din gândurile mele tot ceea ce concurează cu lucrurile la care vrei Tu să mă gândesc în acel moment. Arată-mi cum să mă distrez cu copiii mei și cum să fructificăm timpul petrecut împreună. Când se uită în urmă la copilăria lor, fă ca ei să-și amintească ochii mei, și nu telefonul meu. În numele lui Isus, amin.

Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner

Un strop de viaţă #107


Dacă noi ne plângem de timp şi ne bucurăm atât de mult de momentele aparent atemporale, ce sugerează asta? Sugerează că nu am fost dintotdeauna şi nu vom rămâne pentru totdeauna făpturi pur temporale. Sugerează că am fost creaţi pentru eternitate. Nu numai că suntem hărţuiţi de timp, dar părem incapabili, în ciuda miilor de generaţii scurse, să ne obişnuim cu el. Suntem mereu uimiţi de el – ce repede zboară, ce încet trece, cât de mult a trecut. Unde a zburat timpul, strigăm noi. Nu suntem adaptaţi la el, nu suntem acasă în el. Dacă e aşa, aceasta poate părea o dovadă sau cel puţin o sugestie puternică a faptului că eternitatea există şi că ea este casa noastră.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră