CEOV S25, Ep.5 – „Crezul Apostolic” de A.W. Tozer

Într-o perioadă în care din ce în ce mai multe aspecte legate de om și locul său în societate, care altă dată aveau niște definiții lipsite de echivoc, sunt din ce în ce mai relativizate, iar vechile norme sunt considerate arhaice, avem nevoie mai mult decât oricând, mai ales în calitate de creștini, să ne întoarcem la esența doctrinei noastre. La ceea ce ar trebui să ne unească.

Primii creștini, supuși unor persecuții aprige, alungați dintr-un loc în altul, ducând adesea lipsa unei învățături amănunțite și corecte în credință, își doreau o „regulă” care să adune la un loc tot ce trebuiau să creadă, convingerile care să le asigure binele veșnic. Din această nevoie esențială au luat ființă crezurile. Dintre toate, cel cunoscut sub denumirea de Crezul Apostolic, este cel mai răspândit și cel mai îndrăgit, fiind rostit cu reverență, de-a lungul secolelor, de cel mai mare număr de credincioși.

În acest episod dorim să vă aducem în atenție volumul intitulat Crezul Apostolic de A.W. Tozer, compilat de Kevin Mungons. Acesta a pus laolaltă cele mai bune scrieri ale lui Tozer despre crezuri și idei referitoare la crezuri, selectate din predici, din articole și din cărțile sale.

A.W. Tozer a iubit crezurile creștine și a scris frecvent despre ele, dar a predicat într-o epocă în care declarațiile de credință erau privite cu o suspiciune crescândă – nu cu mult diferită de epoca noastră, am zice noi. Tozer credea că crezurile i-ar atrage pe evanghelici către un consens doctrinar, o înțelegere mai bună a ceea ce era cu adevărat credința ortodoxă – dreapta credință. Sau, exprimat în termeni negativi, crezurile evitau detalii neesențiale.

Credem că avem și noi nevoie de o întoarcere la acele detalii esențiale, pentru a nu ne pierde în discuții inutile despre cele neesențiale, iar Tozer ne surprinde din nou cu actualitatea mesajului său, deși majoritatea fragmentelor adunate în volumul Crezul apostolic datează de prin anii 1960-70.