Biserica lui Isus Hristos nu a avut niciun admirator mai mare și niciun critic mai aspru decât Aiden Wilson Tozer, spune James Snyder în introducerea cărții Recuperarea creștinismului – o chemare la o credință autentică, ce cuprinde scrieri ale predicatorului american.
Esența slujirii lui Tozer a fost să cheme Biserica să se întoarcă înapoi la rădăcini, scrie Snyder. Convingerea lui era că Biserica creștină pierde teren și că cineva trebuie să atragă atenția oamenilor să se întoarcă la credința autentică în Isus Hristos. Comparând creștinismul contemporan cu cel biblic, el a remarcat o distanțare clară față de spiritualitatea autentică văzută în Scriptură.
Tozer a enumerat trei lucruri despre care el a crezut că sunt diametral opuse lucrării Duhului Sfânt în biserica locală: (1) sistemul marii afaceri, (2) sistemul industriei spectacolului și (3) sistemul publicității în stil Madison Avenue.
El a vrut să vadă din nou slujbe în biserică în care prezența lui Dumnezeu să fie atât de copleșitoare încât să nu poți vorbi cu voce tare; unde predica despre Dumnezeu să fie atât de înălțătoare încât oamenii să plece acasă după program în tăcere, nefiind în stare să mai vorbească.
De aceea, scrierile cuprinse în volumul Recuperarea creștinismului sunt menite să mustre și să provoace la auto-analiză, spre întoarcerea credincioșilor la adevărul biblic și la spiritul primilor creștini.
În primul capitol Tozer ține să accentueze faptul că există o autoritate absolută în cadrul Bisericii, și acea autoritate este Isus Hristos. Isus Hristos Își exercită autoritatea absolută prin Scripturile scrise de oameni care au fost inspirați de Duhul Sfânt. Orice problemă din Biserică, de pe vremea Cincizecimii până la ora aceasta, este tratată în cartea extraordinară pe care noi o numim Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem să recuperăm creștinismul Noului Testament, trebuie să ne întoarcem la credința Noului Testament, spune el.
În capitolul 3, Tozer admite că suntem descendenți ai crezului apostolic. Nimeni nu va pune la îndoială asta. Eroarea constă în faptul că presupunem că dacă suntem descendenți ai aceluiași crez, suntem și descendenți spirituali.
Pentru că credem ce a crezut Petru, ne închipuim că suntem și noi tot ce a fost Petru. Pentru că ne conformăm în ce privește crezul, presupunem că suntem identici spiritual.
De aceea, el prezintă în continuare semnele prin care arătăm că avem aceiași identitate ca cei din Biserica primară.
În capitolul 4, intitulat Mișcarea ecumenică cea rău prevestitoare, Tozer atrage atenția asupra faptului că unitatea bisericii creștine în Duhul este un lucru, iar uniunea tuturor grupurilor creștine este cu totul altceva.
Desăvârșirea acestei unități crește odată cu fiecare om care este botezat de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos. Desăvârșirea acestui Trup, până întreaga Biserică frumoasă va fi adusă înaintea prezenței lui Hristos, este treaba Duhului Sfânt prin Scripturi, prin pastori, învățători și luptătorii în rugăciune de pe pământ.
Dar există o diferență între mișcarea ecumenică, care ar unifica într-o imensă super-orgamizație toți oamenii care se declară creștini, și adevărata Biserică, care este un organism viu, născut din Duhul, spălat în sângele lui Hristos și adăugat Trupului lui Hristos printr-o operație misterioasă a Duhului Sfânt numită regenerare.
În capitolul 6 Tozer arată care sunt însușirile unui om cu adevărat născut din nou. El declară că acesta are o viață schimbată în mod radical, în care acum accentul nu mai este pus pe exteriorul său, ci pe ceea ce se află în interior.
De asemenea, atitudinea sa față de bunurile pământești este schimbată complet. Nu mai are sentimentul de proprietar, deținătorul vreunui bun, ci că este doar un administrator căruia i s-a încredințat ceva pentru o vreme. Câtă vreme ne imaginăm că deținem ceva, acel lucru ne va fi un blestem. Câtă vreme recunoaștem că nu deținem nimic, totul este al Domnului, susține Tozer.
Nu în ultimul rând, un om născut din nou, aderă la un nou cod moral, pe care îl respectă.
În contrast, în capitolul 8 al cărții Recuperarea creștinismului, Tozer prezintă caracteristicile unui creștin lumesc, pornind de la comparația acestuia cu un bebeluș.
În primul rând, acesta este preocupat doar de sine, fără nicio considerație sau preocupare pentru cei din jur. În al doilea rând, asemeni unui bebeluș, creștinul lumesc este foarte afectat de stările emoționale și este dependent de factori externi.
La fel cum un bebeluș nu are un scop anume, și creștinul lumesc este lipsit de scop și, de aceea, neproductiv. El trăiește o viață de joc și divertisment. Tot ceea ce face trebuie să se transforme în joacă.
De asemenea, un creștin lumesc dă vina pe alții, este dedat la bosumflare, irascibilitate și chef de ceartă.
În final, un creștin lumesc nu poate mânca hrană tare, consistentă. Un creștin adevărat trebuie să fie în stare să consume o dietă echilibrată, spune Tozer. Un creștin duhovnicesc este o persoană care a crescut în Dumnezeu, este matură și crește în Duhul. Deci haideți să-L rugăm pe Dumnezeu să ne facă niște creștini maturi și să ne crească în har și în cunoștința Domnului nostru Isus Hristos.
Descoperiți mai multe pasaje din cartea Recuperarea creștinismului de A.W. Tozer și cum putem ști dacă un lucru este de la Dumnezeu, ascultând episodul integral aici:
CARTEA E O VIAȚĂ 