8313Astăzi vă aduc în atenţie o altă culegere de predici ale cunoscutului pastor A.W. Tozer ce poartă titlul Isus, Căpetenia credinţei noastre. Aşa cum arată şi titlul şi cum spune şi Gerald B. Smith în prefaţa cărţii, În centrul acestei cărţi este Isus. Ea se bazează pe câteva mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei către Evrei. Intenţia autorului în fiecare capitol este să evidenţieze necesitatea unei credinţe active, trainice în Isus Hristos. Numai în acest fel Îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu.

În primul capitol al cărţii Tozer ţine să ofere nişte clarificări cu privire la capitolul 11 al Epistolei către Evrei, supranumit „Capitolul credinţei“: Aş vrea să îmbunătăţesc acest titlu denumind Evrei 11 „capitolul credinţei în Dumnezeu“. Sau, chiar mai bine, „capitolul credinţei în caracterul lui Dumnezeu“, spune Tozer.

…credinţa, aşa cum este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă încredere şi siguranţă deplină în Dumnezeu şi în planul Lui de mântuire prin Hristos. Credinţa nu se bazează pe făgăduinţe. Credinţa se bazează pe caracter. Credinţa trebuie să se bazeze pe încrederea în Acela care face promisiunile, spune Tozer.

În capitolul 2 autorul porneşte de la exemplul lui Enoh, pentru a vorbi despre credinţa care ne duce la răpire.

Umblarea zilnică a lui Enoh a fost o umblare a credinţei, o umblare de părtăşie cu Dumnezeu, observă el. Ceea ce Scriptura încearcă să ne spună este aceasta: dacă Enoh a putut trăi şi umbla cu Dumnezeu prin credinţă în mijlocul generaţiei lui păcătoase, în mod asemănător şi noi ar trebui să-i putem urma exemplul pentru că rasa umană este aceeaşi, iar Dumnezeu este acelaşi.

În capitolul 3 Tozer vorbeşte despre Noe şi despre credinţa care face ceea ce Dumnezeu cere. Biblia îşi aduce aminte de Noe datorită credinţei lui în Dumnezeu – şi îl laudă pentru că a făcut exact ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă. Biblia ne oferă un mesaj direct în ceea ce-l priveşte pe Noe. Iată-l afirmat simplu: Demonstrează-ţi credinţa în Dumnezeu în viaţa ta zilnică!

De asemenea, …credinţa ia seama la avertizările care vin din partea lui Dumnezeu. Când auzi adevărul, ar spune Noe, ori de câte ori auzi adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, fie mergi în direcţia în care eşti mişcat, fie doar aştepţi. Dacă aştepţi, vei descoperi că data viitoare când auzi adevărul, nu te va mai mişca la fel de mult. Următoarea dată te va mişca mai puţin şi va veni timpul când acel adevăr nu te va mai mişca deloc. Există un astfel de lucru precum credinţa ce crede în temeinicia unui avertisment. Există o credinţă căreia nu-i este ruşine să se mişte în direcţia corăbiei de siguranţă.

În capitolul 4 al cărţii Isus, Căpetenia credinţei noastre Tozer prezintă exemplul lui Avraam şi al credinţei care răspunde când Dumnezeu cheamă.

Singurul moment cel mai critic, cel mai important din viaţa lui Avraam a fost atunci când a auzit şi a răspuns chemării lui Dumnezeu, spune el. Într-un mod asemănător, Invitaţia evanghelică este făcută tuturor, dar mulţi sunt prea ocupaţi să audă şi să ia seama. Ei nu permit niciodată chemării lui Dumnezeu să devină un motiv de decizie, remarcă autorul.

Dumnezeu ajunge cu greu la noi din cauză că suntem o generaţie care se mişcă rapid. Se pare că nu avem timp deloc pentru contemplare. Nu avem timp deloc să-I răspundem lui Dumnezeu când ne cheamă, observă Tozer cu tristeţe.

În capitolul 5 el vorbeşte despre viaţa creştină ca pelerinaj. Cum au trăit eroii lui Dumnezeu? Cum au întâmpinat ispitele şi suferinţele? Cum au murit? Totul a fost „prin credinţă“, „printru credinţă“ sau „în credinţă“, remarcă autorul. Niciunul dintre noi nu ar trebui să trăiască pe baza credinţei, căci dacă ne bazăm pe credinţă, avem o înţelegere total greşită a ceea ce este credinţa. Scopul credinţei este să ne facă să ne bazăm în totalitate pe Dumnezeu – pe Însuşi Dumnezeu!
Numai
prin credinţă ne putem baza pe Dumnezeu. Printru credinţă ne putem încrede în promisiunile lui Dumnezeu. În credinţă ne putem trăi zilnic vieţile în dependenţă de Dumnezeu, de Cuvântul Lui şi de promisiunile Lui.

În ultimele capitole ale cărţii autorul ne atrage atenţia asupra faptului că Dumnezeu nu caută o replică exactă a lui Avraam, a lui Noe sau a lui David. El vrea să binecuvânteze, să echipeze şi să folosească individualitatea noastră – a fiecăruia dintre noi care, prin credinţă, formăm poporul Lui credincios în generaţia noastră.

În concluzie el spune: Într-un sens foarte real credinţa înseamnă să ne fixăm ochii la Isus, păstrându-L pe Isus înaintea ochilor noştri indiferent de ceea ce alţii ar putea face pretutindeni în jurul nostru. El este Domnul nostru, Autorul şi Iniţiatorul credinţei noastre. El este Acela pe care se bazează credinţa creştină. El este Acela care a însemnat traseul. El este Acela care ne conduce prin viaţă la o desăvârşire plină de succes. Pentru că Obiectivul lui Dumnezeu este sfinţenia noastră. …fiecare zi este o altă zi de pregătire spirituală, o altă zi de încercare şi disciplină având în minte destinaţia noastră cerească. Calificarea deplină pentru veşnicie nu este imediată, automată sau nedureroasă. A fi dojenit şi instruit, a fi pedepsit şi mustrat, a fi antrenat şi corectat – nimeni nu alege aceste lucruri pentru că nu sunt nici plăcute, nici distractive. Dar sunt în planul lui Dumnezeu pentru maturizarea noastră spirituală.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să acceptăm cu bucurie această lucrare de sfinţire pe care o are El de făcut în viaţa fiecăruia dintre noi!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s