Aiden Wilson Tozer (21 aprilie 1897 – 12 mai 1963) a fost un pastor american, autor, editor și mentor spiritual.
Tozer s-a născut într-o familie săracă, de fermieri, din Pennsylvania. Adolescent fiind, a auzit un predicator ambulant spunând „Dacă nu știi cum poți fi mântuit, cheamă-L pe Dumnezeu, spunând „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Când a ajuns acasă, a urmat întocmai sfatul predicatorului, în mansarda casei sale.
La cinci ani după convertirea sa, Tozer a acceptat propunerea de a sluji ca pastor într-o biserică. Deși nu avusese parte de educație formală, Tozer a învățat singur tot ceea ce îi lipsise din cauza faptului că mediul sărac din care provenea nu i-a permis să urmeze studiile liceale sau universitare. Acela a fost începutul unei slujiri de 44 de ani în cadrul denominațiunii evanghelice Christian and Missionary Alliance.
Ceea ce caracterizează atât slujirea sa ca pastor, cât și scrierile sale, poate fi rezumat astfel: observând cum este trăită credința în vremea lui, Tozer a simțit că biserica se află pe o cale periculoasă spre compromis cu lucrurile „lumești”.
În multe privințe, acel act simplu de a asculta îndemnul predicatorului și a-l chema pe Dumnezeu în mansarda casei sale, a caracterizat întreaga sa viață. La vârsta de 20 de ani, imediat după învestirea sa ca pastor, Tozer s-a retras într-un loc liniștit din pădure și s-a rugat ceea ce a denumit mai târziu „Rugăciunea unui profet mic” : „Dă-mi vedere, ca să văd și să raportez ceea ce văd cu credincioșie. Fă-mi vocea atât de asemănătoare cu a Ta, încât chiar și oaia bolnavă să Te recunoască și să Te urmeze.”
Se pare că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune, pentru că viața lui Tozer a fost caracterizată de studiu, rugăciune și proclamarea adevărului. Și-a făcut timp pentru studiul intens al Scripturii dar și al multor autori – părinți ai bisericii, mistici, scriitori din Evul Mediu, reformatori, puritani, filozofi și chiar contemporani ai săi – lucru notabil, având în vedere că educația sa formală s-a încheiat în clasa a VI-a. Tot în ciuda acestui fapt, este demn de remarcat că a primit doctorate onorifice din partea Wheaton și Houghton College, iar cărțile sale au fost alese în top 100 cărți ale secolului de către Christianity Today, sau top 50 de cărți care au ajutat la formarea evanghelicilor.
Rugăciunea era de o importanță personală vitală pentru Tozer. Se știa că sosește la biroul său dimineața devreme și se roagă ore întregi. Biograful său, James L. Snyder, scria „Predicile și scrierile sale sunt doar prelungiri ale vieții sale de rugăciune. A avut capacitatea de a-și face ascultătorii să se confrunte cu ei înșiși în lumina a ceea ce le spunea Dumnezeu.”
După cum veți vedea și în cărțile prezentate de noi în emisiuni și pe blog, Tozer îndeamnă urgent la întoarcere de la creștinismul căldicel și plin de compromisuri, existent atât pe vremea lui, acum câțiva zeci de ani, cât mai ales astăzi, la o viață trăită cu înflăcărare, pregătită pentru revenirea lui Hristos. „Esența slujirii lui Tozer a fost să cheme Biserica să se întoarcă înapoi la rădăcini”, scria biograful său, J.L. Snyder. „Convingerea lui era că Biserica creștină pierde teren și că cineva trebuie să atragă atenția oamenilor să se întoarcă la credința autentică în Isus Hristos.” Nu trebuie să ne întrebăm ce ar avea de spus despre biserica de astăzi – predicile sale sunt la fel de actuale, iar îndemnurile la fel de fierbinți.
„Rutină, putreziciune sau trezire“
„Cunoaşterea Celui Preasfânt“
„Pericolele unei credinţe superficiale – trezirea din letargia spirituală“
„Isus, Căpetenia credinţei noastre”
„Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă?”
„Pregătire pentru revenirea lui Isus”
„Recuperarea creștinismului – o chemare la o credință autentică”
„Și El a locuit printre noi – învățături din Evanghelia după Ioan”
CARTEA E O VIAȚĂ 