Deși am început luna iunie în forță cu Bookfest și cărți noi, pe parcursul ei ritmul mi-a scăzut și nu am apucat să termin tot ce îmi doream. Am reușit însă să citesc în tihnă o carte pe care vrem să o pregătim pentru sezonul din toamnă al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, am citit multe cărți în franceză, dar și câteva noutăți foarte frumoase în română, în total 30 de cărți. Iată care au fost!
Chiar în prima zi a lunii am fost la Bookfest, iar la întoarcerea acasă am și citit o parte dintre cărțile cumpărate, fie pentru Mihai, fie pentru mine.
În plus, am citit la standul Editurii Katartis noutățile Poate de Kobi Yamada, cu ilustrații de Gabriella Barouch și Tea și Cameleon de María José Ferrada și ilustrată de Koichiro Kashima.
Acasă am citit o altă noutate de la Katartis, pe care am și cumpărat-o cu autograful autoarelor, Geografie cu Ratonul Pălărie – Geografia României în versuri de Laura Dina, cu ilustrații SUPERBE de Daniela Olaru. Este o ediție excepțională, în format mare, cartonat, cu o hârtie de înaltă calitate și niște culori foarte vii, menită să îi familiarizeze pe copii cu câteva forme de relief, dar și cu câteva zone sau monumente celebre din țara noastră. Preferata mea este ilustrația cu Castelul Corvinilor, unde nici nu am ajuns încă, așa că m-a făcut să-mi doresc tare mult să-l vizitez. Pe site-ul editurii puteți vedea mai multe ilustrații din carte, merită fiecare bănuț, iar în plus susțineți și doi artiști români!
Am mai citit apoi și Supa de șoricel de Arnold Lobel, o colecție de povești în poveste, perfecte pentru cititorii începători, și Zglobiuț de Cristina Grecu, cu ilustrații de Marina Plantus, o poveste despre un cal nărăvaș.
După aceea m-am distrat citind Trecere pentru pitoni, cel mai recent volum de poezii scris de Carmen Tiderle, cu ilustrații de Vali Petridean. V-am pus mai jos câteva mostre, ca să vă dați seama de hazul și de ingeniozitatea acestor poezii, potrivite pentru copiii mai mari, care au deja un anumit bagaj cultural acumulat. (Mihai a citit-o, dar nu știu cât a înțeles din ea.)
Am trecut apoi la ceva mai sobru, o apariție de la Editura Arthur care nu se afla pe listele mele pentru că nu am văzut-o nicăieri în pregătire, și anume, Căpitanul Rosalie de Timothée de Fombelle. Nici n-am stat să văd prea bine despre ce este vorba, doar pentru că este scrisă de Timothée de Fombelle am știut că trebuie să fie minunată și așa a fost!
Deși este destul de scurtă, este plină ochi de emoții intense, fiind vorba despre Primul Război Mondial (autorul de altfel a scris-o ca omagiu la aniversarea a 100 de ani de la conflagrație) și luptele pe care au trebuit să le ducă cei rămași acasă, respectiv o mamă și fiica ei de cinci ani. Micuța Rosalie este un „spion” la școala copiilor mai mari și, fără ca nimeni să-și dea seama, „fură” din ce se predă și învață să citească. Această „cucerire” însă se va dovedi devastatoare pentru ea însăși, pentru că astfel află ce le scria de fapt tatăl ei de pe front în scrisorile pe care i le „citea” mama ei.
Este, desigur, o lectură care-ți frânge inima și, din păcate, aceasta este povestea a milioane de copii și astăzi, mai aproape sau mai departe de noi, în zonele afectate de războaie. Cărțile de acest fel ne ajută să nu-i uităm și să continuăm să plângem pentru ei.
Am revenit apoi la ceva mai vesel și m-am delectat cu Vacanța lui Nor de Ileana și Maria Surducan, despre care am scris deja în seria Cărți cu dor de ducă, așa că nu mai insist. Trebuie să o citiți!
După aceea am citit Unde este Anne Frank de Ari Folman și Lena Guberman, despre care am scris pe larg aici, în comparație cu filmul.
Am rămas în aceeași zonă a mărturiilor despre persecuție și am citit în sfârșit Haiku siberian de Jurga Vile și Lina Itagaki. Văzusem această carte prin librării și mă atrăsese titlul, dar, răsfoind-o superficial nu mi-am dat seama despre ce este vorba și nu m-a atras nici stilul de ilustrație.
Dar pentru că am văzut-o recomandată cu mult entuziasm atât de Ana de la Asteroidul B612, cât și de Mariana Dinu, chiar aici la noi pe blog, am zis că, dacă tot este și redusă la Bookfest, o cumpăr și o citesc. Și nu am fost dezamăgită!
Stilul de ilustrație tot nu mi-a plăcut mai mult decât la prima vedere, daar scriitura și caracterul personajelor m-au captivat și am dat-o gata într-o seară!
Este vorba despre o bandă desenată care spune povestea deportării în Siberia a tatălui autoarei lituaniene, copil la acea vreme, alături de familia sa și alte rude și, din nou, vedem cum în condiții vitrege oamenii de caracter își găsesc resursele interioare de a rămâne oameni, de a rezista, de a-i ajuta și pe alții din puținul lor și de a transmite generațiilor viitoare, chiar și în acele condiții, niște valori bune.
Iată și câteva imagini ca sa vă faceți o idee despre stil.
Într-o altă seară am citit și Strania bibliotecă de Haruki Murakami, cu privire la care aveam mari așteptări, pentru că o văzusem lăudată de alți bibliofili, dar care m-a dezamăgit. Am regăsit atmosfera apăsătoare a multora dintre operele japoneze și o intrigă care nu are o rezolvare propriu-zisă, lăsând cititorul la final nelămurit și nedumerit.
Tot în seara respectivă i-am citit lui Mihai alte noutăți, primul volum din seria Poptropica: Misterul hărții de Jack Chabert și Kory Merritt, amuzant și dinamic (pe care îl citise, de altfel, și singur înainte) și Dumnezeu mai veghează? de Sheila Walsh, primită de la școala duminicală.
Singură am citit și Pisica lui Monet de Lily Murray și Becky Cameron, o frumoasă introducere în arta pictorului impresionist francez pe înțelesul copiilor.
În câteva seri am parcurs cu Mihai și niște cărți de la Institutul francez, Mini-Loup – Soirée pyjama de Philippe Matter și Adélidélo – Moi, j’adore l’école! de Marie-Agnès Gaudrat și Frédéric Bénaglia.
În paralel, timp de câteva săptămâni am parcurs romanul Five Children on the Western Front de Kate Saunders, pe care am împrumutat-o de la bibliotecă, din fondul donat de British Council care se găsește la sediul central „Mihail Sadoveanu” (deși cărțile pentru copii și adolescenți din acest fond sunt la „Ion Creangă”).
Parte din farmecul acestui roman stă în faptul că preia personajele dintr-o foarte cunoscută carte din literatura engleză pentru copii, Five Children and It de E. Nesbit (1905), care spune povestea a 5 copii care descoperă o vietate magică, un Psammead, și au tot felul de aventuri datorită lui.
În noul roman, personajele sunt deja adolescenți sau adulți și tocmai a început Primul Război Mondial, când își face din nou apariția Psammead-ul, din motive pe care nici el însuși nu le înțelege la început. Se va dovedi că acesta trebuie să-și ispășească pedeapsa pentru multele abuzuri pe care le-a făcut ca zeu al lumii antice, fiind însă în timpul prezent un sprijin pentru cei șase frați și surori, dintre care doi ajung chiar pe front.
Din nou, o poveste despre război, dar și despre puterea poveștilor de a ne menține moralul în vremuri grele și de a ne oferi speranță.
Luna aceasta am terminat în sfârșit Fii încrezătoare! de Elisabeth Elliot, o colecție de scrieri ale autoarei culese din newsletterele pe care le-a trimis de-a lungul anilor. Este perfectă de citit ca devoțional timp de mai multe luni, pentru că abordează în 100 de capitole tot felul de subiecte, de la cele mai generale legate de viața de credință, rugăciune, suferință, etc., până la cele mai specifice legate de creșterea copiilor, femeile care lucrează, avorturi și căsnicie.
De asemenea, am reușit să parcurg și Disciplinele spirituale de Richard J. Foster, o carte de referință, aș zice, care abordează într-un mod foarte practic 12 discipline, de la cele mai practicate cum ar fi rugăciunea, postul, citirea Bibliei, până la cele mai puțin întâlnite, mai ales în mediul evanghelic, cum ar fi simplitatea, solitudinea sau mărturisirea.
Cartea este gândită și ca un posibil studiu pe mai multe luni, fiecare capitol având sugestii pentru lectura unor pasaje biblice întinse pe o săptămână și întrebări de reflecție pe baza capitolului respectiv. V-o recomand cu căldură și de-abia aștept să o prezentăm pe larg la toamnă în emisiune!
În paralel, am citit și volumul 5 din seria „Căsuța din prerie”, Pe țărmurile Lacului de Argint de Laura Ingalls Wilder, un volum pe care l-am parcurs mult mai repede decât pe cele precedente, pentru că avem parte de mai multă acțiune decât descrieri.
Familia o ia din nou din loc în căutarea unui lot de pământ bun pentru o fermă spre Vest unde să se stabilească, însă stau o vreme într-un orășel în curs de construire, unde fetelor nu prea le place, iar apoi rămân singuri peste iarnă în casa hotarnicilor. De fapt, în curând li se va alătura o familie, iar apoi timp de câteva luni vor adăposti și hrăni tot felul de oameni aflați în drum spre Vest, cu toții așteptând primăvara pentru a putea cumpăra terenuri și a începe să-și construiască locuințe.
Am făcut apoi o nouă vizită la biblioteci și Institutul francez, de unde i-am mai citit lui Mihai, de-a lungul a câteva seri, cărți în engleză și în franceză: There’s No Dragon in This Story de Lou Carter și Deborah Allwright, There’s a Monster in Your Book de Tom Fletcher și Greg Abbott (apărută de curând și în română cu titlul E un monstru la tine-n carte), Polo – Polo à la recherche de Lili de Régis Faller, L’Art du bout des doigts de Annick de Giry (o minunată carte interactivă care descompune și le prezintă copiilor câteva tablouri impresioniste), Le yoga des petits pour bien dormir de Rebecca Whitford și Matina Selway, Mini-Loup gagne à tous les coups de Philippe Matter și Les docs de Lou – Tout sur les dinosaures! de Mymi Doinet și Mélanie Allag.
Tot împreună cu Mihai am parcurs și Iubim să călătorim: Ema și Eric descoperă România de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa urbană), cu ilustrații foarte frumoase de Lavinia Trifan. Ne-a plăcut foarte mult, în prima sesiune de lectură am citit jumătate din ea, nu mai voia să ne oprim, dar apoi am luat-o mai încet, cu câte un capitol pe zi, pentru ca spre final să citim tot așa, mai multe deodată.
Ema și Eric călătoresc cu părinții lor cu autorulota făcând turul României. Mihai s-a amuzat de glumele lui Eric și chiar a reținut detalii din ea, pe care le mai pomenea apoi cu alte ocazii. În ce mă privește, cred că este preferata mea din serie, deși nu le-am citit pe toate.
În paralel, am mai citit pentru mine o carte deosebit de frumoasă, inspirată din basmele chinezești, Bătrânul din Lună de Grace Lin. O călătorie inițiatică, o fetiță îndrăzneață și curajoasă, un dragon care nu poate să zboare și o misiune aparent imposibilă în care se împletesc detalii din povești, iată ingredientele care au făcut ca această carte să fie premiată cu Newbery Book Honor și să fie inclusă pe drept cuvânt în listele de cărți perfecte de citit cu voce tare.
O ultimă carte citită în luna iunie a fost Împărăția fluturilor de Sybille von Olfers, pe care am citit-o la standul Asteroidului B612 din cadrul Weekend Sessions de la Grădina Botanică. Este o istorioară delicată în versuri despre copiii-fluturi, perfectă pentru copiii mai micuți.
Acestea fiind zise, mă întorc la cărțile începute de mai mult sau mai puțin timp, pentru că în luna iulie vreau să mai termin din ele, îmi propun să mai parcurg din cărțile pe care vrem să le prezentăm la toamnă în emisiune și mai am de scris o recomandare pentru seria Cărți cu dor de ducă.
Voi ce mai citiți vara asta? Ce vă luați de citit în vacanță?
CARTEA E O VIAȚĂ 