M-am bucurat tare mult că anul acesta Mariana Dinu a acceptat să scrie o listă de recomandări pentru noi, deoarece, ca de fiecare dată, ne oferă o selecție valoroasă de cărți inedite!
Mariana locuiește la Berlin împreună cu familia ei și are trei copii: Elisa (10 ani), Ema (8 ani) și Matei (5 ani). Trăind într-un mediu multicultural și poliglot, cărțile alese de Mariana sunt în vreo 5 limbi: română, italiană, franceză, germană și engleză! În plus, formația sa de psiholog răzbate din alegerile și interpretările sale, așa că vă invit la un adevărat festin poliglot!
Chiar dacă pandemia a adus cu sine o mulțime de neajunsuri, pe lista mea de lucruri pentru care sunt recunoscătoare se află și faptul că le-a dat copiilor mei timp pe care să îl petreacă după bunul plac al inimii lor. Anul 2021 a fost primul an în care m-am simțit depășită de volumul de cărți care se perindă la noi acasă. Împrumutăm lunar cam 13-15 cărți de la biblioteca de cartier, iar fetele (Elisa are 10 ani, iar Ema, 8) își iau în fiecare zi câte o carte de la biblioteca școlii.
Se citesc benzi desenate pe bandă rulantă, dar și scriitori contemporani din spațiul german (Cornelia Funke, Sabine Ludwig, Margit Auer, Torben Kuhlmann) și din literatura universală pentru copii (majoritatea titlurilor lui Roald Dahl, Astrid Lindgren sau Mary Pope Osborne).
Matei (5 ani) ascultă cu plăcere cam aceleași cărți pe care le ascultau și fetele la vârsta lui: cărțile cu Pancinello ale lui Max Lucado, dar și Copiii Regelui sau Pălărie pentru Ivan, Poveștile din pădurea muzicală ale Cristinei Andone sau clasicele Aventuri ale lui Habarnam, Nils Holgersson, Guguță sau Doctorul Aumădoare. Pentru el am achiziționat recent și colecțiile de cărți cu Pete Motanul sau Lama Lama care îl atrag și i se par foarte amuzante.
În acest context, am încercat în 2021 să le vin copiilor în întâmpinare cu niște propuneri de cărți care să îi provoace puțin sau cu niște cărți în care se reflectă teme cu care se întâlnesc ei în viața de zi cu zi.
Cartea are un text cu rimă simplă, cuvintele magice (adică „per favore”, „grazie”) se repetă aproape la fiecare pagină și sunt astfel ușor de însușit. Coperta este cartonată și buretată, de format mediu, textul și ilustrațiile fiind armonic așezate în pagină. Fiecare pagină are suficient spațiu pentru a face notații discrete în dreptul cuvintelor necunoscute. Mie mi se pare o carte foarte bună pentru familiarizarea cu tonalitățile și muzica limbii italiene.
- Seria Martine de Gilbert Delahaye, Marcel Marlier (*tradusă în română cu Andreea – noi am găsit un volum la bibliotecă*).
Am achiziționat 7 cărți din seria aceasta cult în limba franceză de pe platforma Amazon, dar ele se pot achiziționa și direct din Franța, acolo unde cred că nu există familie care să nu aibă o carte cu Martine în casă. Sunt în total 62 de titluri în serie, prima carte a apărut în 1954. Am ales 2 titluri în varianta hardcover și 5 titluri paperback pentru că erau mai ieftine. Nivelul de dificultate nu este pentru copiii începători. Elisa și Ema au doar un opțional de limba franceză la școală, o oră pe săptămână foarte, foarte lejeră, astfel că, eu sunt cea care le citește pentru ele. Citesc și traduc consecutiv fiecare frază. E un efort destul de mare pentru mine și e dificil pentru că nu sunt toți trei interesați în același timp, dar perseverăm!
La recomandarea Irinei Trancă am încercat și cărțile cu Adélidélo, care au prins foarte bine! Nivelul e mai ușurel decât la cele cu Martine și, dacă Martine e plină de candoare, expresia politeții și a binelui absolut, Adélidélo este fetița poznașă și jucăușă, plină de idei năstrușnice care îi amuză pe copii. Le-a plăcut în mod deosebit stilul care amintește de benzile desenate și care le oferă ocazia să afle ce gândește cu adevărat și ce mai plănuiește Adélidélo.
Această carte fără text spune povestea unei fetițe curajoase ce decide să fie de partea colegei celei noi care este primită cu respingere și răutate la noua școală. Am recomandat-o grădiniței fiului meu unde educatoarele au folosit-o cu succes pentru a încuraja integrarea copiilor noi și diferiți în grupul de copii.
În sfârșit o carte pentru copii despre Temple Grandin, cunoscută în toată lumea datorită abilității sale extraordinare de a gândi în imagini! Temple Gradin a fost diagnosticată în anii ‘60 cu autism și a beneficiat de toată dedicarea mamei sale care i-a stat alături, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupune viața cu autism. Pentru mine e important să îi expun pe copii la astfel de povești pentru că aș vrea să semăn ideea că un diagnostic nu înseamnă o condamnare. Există copii cu tulburări de comportament sau de atenție și hiperactivitate la ele în clasă și mi-ar plăcea ca ele să învețe să vadă un pic mai departe de o etichetă.
Această carte e puțin bizară la prima citire, poate da impresia că nu e tocmai potrivită pentru copii. Eu am folosit-o, din nou, pentru a deschide această ușă către spațiul conștientizării propriei lumi interioare. Ce gânduri permitem să se așeze în mintea noastră și ce putere le dăm, cum ajung să ne influențeze deciziile și ce putem face pentru a ne elibera de aceste constrângeri, iată câteva puncte de reper care ajută să înțelegem această carte în cheia potrivită.
Această carte ne-a fost de mare ajutor să înțelegem, cu sensibilitate, câtă suferință psihică se ascunde în sufletele celor care nu se pot despărți de posesiunile lor materiale. Berlinul este, din păcate, un oraș cu un procentaj mare de persoane fără adăpost. Copiii au văzut bărbați și femei care își cară geamantanele sau cărucioare de la Lidl cu tot ceea ce cred ei că este valoros. Chiar dacă această carte are mai multe chei de interpretare, eu am folosit povestea regelui care avea prea mult din toate pentru a discuta cu copiii despre vulnerabilitățile emoționale și psihice ale oamenilor, despre ce e înțelept sau nu e înțelept să facem când observăm în jur o astfel de persoană.
Aplaud Editura Frontiera pentru îndrăzneala de a publica acest roman grafic! În Germania a obținut Deutscher Jugendliteratur Preis pentru anul 2021 și este recomandată de la 13 ani. Subscriu acestei recomandări și consider că trebuie să fie o carte care să ajungă în mâinile fiecărui adolescent. În Germania, copiii cresc învățând la școală despre trecutul nazist al acestei țări, consider că e momentul ca și țările care au fost comuniste să își asume trecutul și să educe generațiile tinere despre ce a însemnat represiunea comunistă. Acest roman grafic spune povestea unor copii care sunt deportați în Siberia și care reușesc să supraviețuiască.
A stat această carte care, de fapt, e o colecție de basme clasice și povestiri, mai bine de un an în lista mea de dorințe de pe Amazon. Când vine vorba de basme, ilustrațiile sunt capitale. Bernadette este o ilustratoare excepțională și mă bucur că am reușit, în sfârșit, să găsesc cartea de basme perfectă! Textul este ușor adaptat, mai ales în cazul Fraților Grimm, dar e complet și bogat în detalii. Solicită un nivel de limba germană foarte înalt, dar am ales să o prezint pentru că vreau să v-o fac cunoscută pe Bernadette, dacă vreodată vedeți cărți ilustrate de ea, nu ezitați!
Am ales să cumpăr această carte pentru că atât prietenul cel mai bun al lui Matei, cât și prietena Emei, au povești pe care nici un copil din lumea asta nu ar trebui să le trăiască. Să traversezi marea în bărci gonflabile la 3 ani și să ajungi într-o țară necunoscută ție și părinților este o experiență greu de împărtășit. Această carte m-a ajutat să răspund întrebărilor Emei, întrebări al căror răspuns l-aș fi obținut doar dacă aș fi întrebat sau scormonit în amintiri dureroase, lucru pe care nu l-aș face niciodată. Mă bucur că acești copii și familiile lor sunt în viață și departe de război. Titlul cărții este justificat de stilul ilustrațiilor care folosesc colaje din piatră pentru a da viață personajelor cărții. Este inedită și interesant de urmărit.
BONUS: O carte pe care tare aș vrea să o văd tradusă în limba română, fiindcă sunt sigură că mulți copii s-ar regăsi în ea!
Zug der Fische (Trenul Peștilor) de Yaroslava Black, Urlike Jäniche, Carlsen Verlag
Această carte spune povestea copiilor rămași în Europa de Est fără unul sau ambii părinți plecați la muncă în Vest. Acțiunea imaginară are loc într-un sat din Carpații Ucrainei, un loc în care copiii din sat decid să scrie pe bancnotele de dolari trimise de părinți prin Western Union: „Nu am nevoie de bani, mama, am nevoie de tine.” Cartea oferă speranța că bancnotele aruncate în râul din sat vor ajunge în Italia printr-un miracol al peștilor. Mă bucur foarte mult să văd că astfel de povești sunt popularizate în Germania, că oamenii înțeleg care e prețul pe care îl plătesc muncitorii sezonieri care vin la cules sparanghel sau căpșune aici. Prețul e copilăria celor rămași orfani acasă!
Mulțumim mult, Mariana! Haiku siberian e și pe lista mea de ceva timp!
PS: Listele Marianei din anii trecuți: 2020, 12 cărți pentru copii, una pentru părinți și 6 cărți recomandate de copiii ei.
PPS: Celelalte recomandări de anul acesta: Andreea Ștefănică (basme, albine și alegorii creștine), Miruna Mercioniu (16 ani – pentru adolescenți), băiatul meu, Mihai (cărți pentru începători, benzi desenate etc.), Alessia Stoican (15 ani – pentru adolescenți), Adina Idor (povești terapeutice) și Melania Roman (10 ani – istorie, mitologie și aventuri)
PPPS: Recomandările din anii trecuți
CARTEA E O VIAȚĂ 