Poate v-aţi dat seama din listele mele trecute de recomandări că îmi place să citesc cărţi pentru copii. De aceea, m-am gândit să apelez la Mariana Dinu, autoarea blogului Jurnal de prinţese, pentru cea de-a patra listă pe care v-am promis-o anul acesta. Am rugat-o să ne recomande 12 cărţi pentru copii şi vă asigur că lista ei este impresionantă!

Înainte de toate, aş dori să mulţumesc pentru invitaţia de a scrie despre cărţile pe care le-aş recomanda cuiva pentru anul viitor. Mă simt onorată şi, în acelaşi timp, încerc să privesc cu responsabilitate fiecare propunere pe care o fac. Pentru că în ultima vreme citesc numai şi numai cărţi de copii, recomandările mele sunt pentru părinţi de copii mici, dar şi pentru familiile lor, pentru prieteni care vor să facă o mică atenţie copiilor sau educatori. Multe cărţi care au intrat în casa noastră de când avem copii au fost preţuite şi apreciate, unele sunt scrise, altele îndoite, pe unele a trebuit să le înlocuim, dar absolut toate ne-au adus un beneficiu care nu poate fi şters din inimile şi amintirile noastre: TIMP. Fiecare carte citită copiilor noştri a însemnat timp petrecut împreună, apropiere fizică şi emoţională, prilej de împărtăşire a ceea ce noi considerăm valoros şi descoperire împreună. Pentru mine personal, nimic nu se compară cu privilegiul de a şti că ceva bun din mine a ajuns la copilul pe care îl am pentru o vreme scurtă aşa de aproape. Copiii noştri au 1 an şi 10 luni şi 3 ani şi 10 luni şi le citesc zilnic de prin jurul vârstei de un an. Aşadar, dintre toate cărţile care mi-au trecut prin mâini, iată care sunt cele mai preţuite:
 
Dacă nu aveţi încă o Biblie pentru copii mici, luaţi-o pe aceasta! Sunt multe motive pentru care este potrivită pentru copiii mici: ilustraţiile candide, culorile vii fără însă a fi stridente, textul simplu, scurt, precum şi formatul şi condiţia cartonată a cărţii care o vor face rezistentă multelor răsfoiri la care va fi supusă. Conţine relatări adaptate despre creaţie, potop, Iosif, Moise, Iona, David, Daniel, iar din Noul Testament despre naşterea lui Isus, călătoria magilor, vindecarea lui Bartimeu, potolirea furtunii, Zacheu, învierea fetiţei lui Iair, răstignirea şi învierea lui Isus. Îmi place în mod deosebit repetitivitatea în descrieri, care îi ajută pe copiii foarte mici să reţină numele personajelor. Fiecare relatare începe cu propoziţia: Acesta este… (numele persoanei). Astfel, copiii pot completa numele pe măsură ce învaţă să vorbească şi să asocieze persoana cu numele.
O carte mică, deosebit de frumos ilustrată, cu viaţă lungă, cum îmi place mie să spun, adică, pagini cartonate! Noi avem două cărţi din această serie, ambele de o frumuseţe care te invită la răsfoit iar şi iar. Ilustraţiile sunt vii, pline de detalii pe care copiii le descoperă pas cu pas şi bogate în elemente naturale. Textele sunt scurte, rimate, nu sunt tocmai în perfectă armonie, după părerea mea, dar suficient de copilăroase şi jucăuşe pentru a se întipări în memoria copiilor.
Nu ştiu dacă mai e nevoie de vreo prezentare pentru cărţile Luciei Muntean, extrem de apreciate şi cunoscute atât de părinţi, cât şi de educatori. Noi avem multe cărţi din această serie, pe prima dintre ele am citit-o zilnic şi de câte două-trei ori pe zi, până a fost memorată complet. Cartea Rime pentru cei mai mici este ilustrată foarte frumos de către Livia Coloji, deci putem spune că este 100% un produs românesc. Cel mai bun argument pentru mine ca părinte să continui să citesc această carte pentru fetiţa mea de 1 an şi 10 luni este plăcerea ei de privi ilustraţiile, felul cum caută detalii cu degeţelul şi, mai nou, bucuria de a completa versurile simple: Uite, Anca şi Răducu s-au ascuns şi strigă….CUCU!
Am ezitat o vreme dacă să achiziţionez sau nu această carte, în final am cedat şi nu regret. Chiar dacă are un preţ destul de ridicat (ultimul preţ redus cu 20% pe care l-am verificat era de 37,45 lei) e chiar singura carte despre animale de care aveţi nevoie la vârsta preşcolară. Iată trei aspecte pe care le apreciez foarte mult: pozele clare, în format mare care surprind animalele în habitatele lor naturale şi în ipostaze inedite (girafa care bea apă depărtându-şi picioarele, o lăcustă prinsă în plasa unui păianjen, ouă de broască ţestoasă care tocmai eclozează), textul scurt cu informaţii la care copilul se raportează uşor (Puilor de lup le plac jocurile, ca şi ţie. Jocul de-a leapşa este unul dintre favoritele lor.) şi invitaţia la interacţiune cu textul citit lansată printr-o întrebare la sfârşitul fiecărui capitol. Aceasta îl ajută pe copil nu numai să interacţioneze cu textul citit şi să se raporteze la cele descoperite, dar şi să se distreze implicându-şi întregul corp în învăţare („Tu cum arătai când erai bebeluş?”, „Tu poţi merge ca o cămilă?”, „Tu poţi ţopăi ca un jerboa?”). Noi am citit-o răsfoind-o ici-colo mai întâi, apoi sistematic descoperind un animal pe zi şi pot spune că este cea mai bună sursă de informare pe acest segment de interes pe care o avem.
Nu pot să spun decât: o frumuseţe de carte! Din prima clipă când am răsfoit-o am ştiut că va fi mult iubită la noi acasă. Povestea iepuraşului Căstănuţă cel Mic care doreşte să îi arate lui Căstănuţă cel Mare cât de mult îl iubeşte este atât de înduioşătoare şi plină de afecţiune încât rămâne în gândurile şi visele copiilor multă vreme. Fetiţa noastră cea mare face declaraţii de dragoste nouă, părinţilor şi bunicilor spontan şi tare bine gândite de când îi citim Ghici cât de mult te iubesc?. Cred că e foarte potrivită ca dar în momente în care copilul s-ar putea simţi nesigur de afecţiunea cuiva: poate prima vacanţă prelungită departe de părinţi, începerea grădiniţei sau despărţirea de un prieten drag. Un singur amendament a fost ridicat la noi acasă: „Dar mama lui Căstănuţă unde este?”, mă întreabă într-o zi fetiţa mea. I-am răspuns că e chiar aici şi am strâns-o tare în braţe spunându-i că o iubesc… până la lună şi înapoi!
De aproape 50 de ani, povestea lui Năsturel (Corduroy) captivează generaţii de copii. O poveste scurtă, plină de suspans, cu final deschis (nouă ne place să ne imaginăm ce s-a întâmplat mai departe cu Năsturel, la sugestia bunicului) care îi învaţă pe copii că nu trebuie să fii perfect ca să fii iubit. Fiind scrisă într-o epocă în care copiilor li se citeau poveşti care transmiteau valori esenţiale, este excelentă ca pretext de discuţie despre valoarea jucăriilor, relaţia cu părinţii (Lisa o ascultă pe mama în magazin atunci când îi spune că deja au cheltuit prea mult şi nu pot cumpăra încă o jucărie), valoarea banilor (fetiţa plăteşte ursuleţul cu bănuţii din puşculiţă), grija faţă de ceilalţi (fetiţa îi coase singură năsturel la salopetă) şi sentimentul că acasă e cel mai bine. Acest ultim aspect mi se pare atât de important! Cred că o parte din secretul de a ne creşte copiii în învăţătura şi dragostea Domnului este acela de a-i face să se simtă cel mai bine acasă, în sânul propriei familii. Pe scurt, o carte mai profundă decât pare, numai bună de citit iar şi iar!
Cartea face parte dintr-o colecţie de patru titluri avându-i ca protagonişti pe Iepuraş şi Arici. O carte despre prietenie, devotament, loialitate, grija faţă de ceilalţi şi respect reciproc. Cu o sfoară, o minge şi o „chestie de lână” cei doi petrec o zi întreagă jucându-se într-o zi ploioasă în care se trezesc izolaţi pe o mică insuliţă. O lecţie despre lucrurile simple care ne fac fericiţi. O aducere aminte pentru părinţi că tot ceea ce au nevoie copiii noştri este de fapt să fie cu cei pe care îi iubesc cel mai mult. Şi că în timpuri grele contează să avem grijă unii de alţii. Iată un dialog scurt:
„- Am fost atât de îngrijorat! spuse Iepuraşul.
 – N-aveai de ce să te îngrijorezi, zise Ariciul. Sunt un înotător nemaipomenit. Când m-a trezit apa, eu mi-am făcut griji pentru tine! (…)
 – Ce curajos eşti, Ariciule! spuse el. Dar să nu te apuce vreo răceală. Şi-i puse Ariciului pe cap chestia de lână.”
Această carte este atât de suavă încât ne-a cucerit de la prima… citire! Suzette pierde cadoul pentru mama fiind atinsă de o singură picătură de ploaie şi caută idei pentru a face un alt cadou mamei. Povestea este uşor predictibilă şi merge pe tiparul poveştilor clasice în care personajul principal întâlneşte în drumul lui alte animale de la care are de învăţat, dar este extrem de bine primită de copii. Eu, ca părinte, văd această carte ca pe un izvor din care curg mereu alte şi alte ape: uneori vobim despre politeţea lui Suzette când le vorbeşte celorlalte animale, alteori despre dezamăgirea ei şi hotărârea de a o lua de la capăt, alteori despre a dărui ceva din inimă şi cu toată dragostea şi tot aşa. Aş spune că traducerea din limba franceză nu este tocmai cursivă, amestecul de timpuri verbale mă scoate din minţi uneori, în rest, o carte care se păstrează frumos atât ca stare fizică, dar mai ales ca stare de spirit!
Mai în glumă, mai în serios, am ajuns la concluzia că ar fi mai uşor să le învăţ pe fetele mele chineza şi araba, matematici superioare şi astronomie decât să spună „te rog frumos să mă ierţi” sau să le pese cu adevărat de cel de lângă ele. Să înveţi pe copil ce este bine este o muncă neobosită de la care nu luăm pauză, ca părinţi, poate niciodată. Aşa că atunci când găsesc o resursă pe care o ascultă cu plăcere şi din care învaţă cu motivaţie sunt tare bucuroasă. Să avem grijă de lucruri, la fel ca Nu te înfuria, este o carte care prezintă situaţii cu care se confruntă orice copil şi soluţiile pe care le-au găsit alţi copilaşi pentru a face faţă problemelor cu care se confruntă (facem ordine ca să găsim lucrurile mai uşor, avem grijă unii de alţii când suntem bolnavi, avem grijă unii de alţii pentru că ne iubim). Preţul acestor cărţi este foarte accesibil (cred că am plătit 6 lei în Auchan), dar la cât de îndrăgită este, ar merita mai mult. Îmi place în mod deosebit că există la final o secţiune cu idei de jocuri de realizat împreună cu copiii şi o secţiune de sfaturi pentru părinţi („Practicaţi ceea ce predicaţi!).
Tot din categoria cărţilor care modelează comportamentul civilizat şi bunele maniere, am ales să recomand această cărţulie foarte bine primită la noi acasă. Fiecare pagină conţine o ghicitoare de tipul: Jucăria nu-i a mea, dar eu sunt politicos, Aşa că o cer cuminte: Pot s-o iau, (te rog frumos)? Sub fiecare ghicitoare copiii observă o ilustraţie simplă pe care noi o recreăm sub forma jocului de rol, iar în pagina din dreapta fiecărei ghicitori, copiii pot desena o situaţie în care au folosit cuvintele adecvate: te rog frumos, îmi pare rău, mulţumesc, etc. Apreciez intenţia de a implica cât mai mult copilul în actul lecturii şi interacţiunea cu cartea, drept urmare, este una din preferatele mele!
Se pare că Guguţă este o brand naţional în Republica Moldova şi star internaţional din New York la Helsinki şi până departe în Sri Lanka, iar eu nu ştiam! În 143 de pagini, capitol cu capitol şi seară de seară, Guguţă ne-a convins că este cel mai simpatic, isteţ, grijuliu, harnic şi creativ băieţel de la Nică al lui Ion Creangă încoace. De dragul lui Guguţă a început fetiţa cea mare să spună „bună dimineaţa” cu bucurie (recunosc că aveam şi jeleuri pregătite ca plan B) şi tot de dragul lui au început să măture şi să dorească să înveţe colinde. Am auzit chicoteli, am văzut feţe înseninate, am auzit muuulte întrebări şi ne-am exersat răbdarea şi consecvenţa la citit. Cărţile citite capitol cu capitol sunt o nouă etapă în viaţa noastră şi un semn că nu mai avem aşa mult timp cât credeam şi că fetele cresc mai repede decât Guguţă din satul Trei Iezi.
Tot aşteptând şi alte cărţi bune de inspiraţie creştină pentru copii mici, am citit şi recitit această carte, mai întâi sărind peste paragrafe întregi, fiindcă 32 de pagini la 3 ani era prea mult pentru fetiţa cea mare, apoi fiind nevoită să o citesc cuvânt cu cuvânt fiindcă am constatat că o învăţase pe de rost! Pancinello este un omuleţ de lemn creat de Eli care doreşte să îi arate creatorului cât de mult îl iubeşte oferindu-i un dar minunat. „Simplul fapt că suntem împreună îmi este de ajuns” este mesajul pe care trebuie să şi-l însuşească Pancinello, asta nu înainte de a fi martorul unei demonstraţii de forţă în care toată lumea se întrece în a crea cel mai apreciat dar de ziua Creatorului. Cu mult umor, pe care copiii mai mari probabil l-ar gusta mai mult, Cel mai minunat dar a fost îndelung discutată, îndrăgită şi cerută seara la culcare, ceea ce mă face să o includ pe lista recomandărilor mele.
Marea mea dezamăgire e reprezentată de cărţile de inspiraţie creştină, segmentul 0-5 ani arată tare sărac atât ca număr de volume, cât şi ca valoare a textului! Am speranţa că pe măsură ce vor creşte, copiii noştri vor gusta atât cărţile clasice cu care am crescut noi, cât şi apariţiile mai noi la care sperăm să avem acces curând!

Mulţumim Mariana pentru recomandări! Nu uitaţi să vizitaţi blogul ei, Jurnal de prinţese, pentru multe idei creative de activităţi pentru copii.

Vezi şi O carte pe lună în 2015, O carte pe lună în 2016, O carte pe lună în 2016 #2, Guest post: Recomandări de lectură de la Andreea Ştefănică, Guest post: Recomandări de lectură de la Andreea Ştefănică 2016.

Reclame

2 gânduri despre “Guest post: Cărţi pentru copii recomandate de Mariana Dinu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s