Sau ce a citit băiatul meu, Mihai (de aproape 6 ani și jumătate), și vă recomandă și vouă (sau copiilor voștri :)) )!
L-am întrebat care au fost cărțile lui preferate din ultimul an și pentru că de vara trecută a început să citească și singur, majoritatea sunt cărți pe care le-a citit independent, câteva le-am citit și împreună, dar în rest ne bazăm doar pe recomandarea lui directă.
Așadar am adunat câteva cărți pentru cititori începători, benzi desenate (care îi plac foooarte mult!), un prim Roald Dahl, seria lui preferată de cărți pentru copii un pic mai mari (8 ani+, cică), două cărți care l-au făcut să crape de râs și cartea lui preferată de povestiri biblice.
O să încep însă prin a vă arăta prima carte pe care a citit-o. Eram în drum spre vacanța de vară în vestul țării, iar în rucsacul de drum i-au pus această cărticică cu pictograme (și scris cu majuscule), pentru că era mare fan Rapunzel și, mai ales, Merida (cartea cuprinde două povești după filmele Disney): Disney Prințese: Povești cu pictograme, din colecția Citesc cu ajutor, din care avem acum o grămadă de volume.
În afară de cărți din această colecție, în toamnă i-am luat două de la Editura Gama, Șoarec Mic se pregătește de Jeff Smith și O călătorie la capătul Pământului cu Maus de Frank Viva, ambele în format de bandă desenată cu majuscule într-un font ușor de urmărit și cu cuvinte puține, care au rămas printre preferatele lui mult timp.
Asta până i-a luat Nana (mama mea) prima carte din seria cu Benny și Penny de Geoffrey Hayes, o colecție clasică, premiată de altfel, tot în format de bandă desenată, care a devenit curând favorita lui. Treptat i le-a cumpărat pe toate și le-a citit deseori, îi plăcea să le citească cu intonație și voci diferite (ajută și grafia cu bold, litere de diferite mărimi, semne de exclamare etc) și să ni le citească și nouă.
Benny și Penny sunt doi frați șoricei care fac ceea ce fac și niște copii de 4-6 ani: testează limitele, nu vor să se culce, pierd lucruri, se ceartă și au toane, dar, până la sfârșit învață că limitele sunt bune, somnul e necesar, lucrurile pot fi găsite, se împacă și-și regăsesc veselia.
Între timp am mai găsit o serie drăguță de basme clasice reinterpretate tot sub formă de benzi desenate, care i-au plăcut foarte mult: Rapunzel de Jennifer Fandel și Anuki Lopez, Scufița Roșie de Cristina Oxtra și Miguel Diaz Rivas și Frumoasa și Bestia de Jessica Gunderson și Thais Damiao (există și Cenușăreasa, dar încă nu i-am luat-o).
Prima carte mai consistentă pe care a citit-o (de nivel 5 – 8-9 ani, după împărțirea de la Litera) a primit-o tot de la Nana de Crăciun și a citit-o în vacanța de iarnă câte un capitol pe zi. Se numește Zoey și Sassafras – Dragoni și bezele de Asia Citro și Marion Lindsay și i-a plăcut foarte mult. Zoey e un fel de mini-om de știință, iar Sassafras este motanul ei, și împreună găsesc un pui de dragon și trebuie să descopere cum să-l îngrijească corespunzător (după ce îl hrănesc cu bezele și îi provoacă o ditamai indigestia).
Apoi într-o zi l-am găsit citind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, un volum de poezii haioase, pe care îl aveam în bibliotecă în urma câștigării acelui premiu Humanitas de la finalul lui 2020. Este un volum pentru copii mai mari, nu știu el cât a înțeles, dar fiind vorba de poezii, a fost un format ușor de decodat.
La sfârșitul lui ianuarie, pentru că îi promisesem că după ce termină o carte de activități biblice pe care o începuserăm încă de anul trecut, o să-i iau o Biblie pentru copii pe care și-o dorea foarte mult și pe care zicea că o va citi singur, ne-am dus la Stephanus și am cumpărat-o.
Este vorba despre Copii din Biblie de Cristina Marques, care cuprinde 10 povestioare cu puțin text aerisit, ușor de urmărit de cititorii începători, ce descriu evenimente biblice din perspectiva personajelor la vârsta copilăriei – jertfirea lui Isaac, Samuel când este chemat de Dumnezeu, David, fetița care îi spune lui Naaman de Elisei, regele Iosia, Isus copil etc.
Din seria „ce cărți și-a mai luat Mihai singur din bibliotecă și a început să citească” urmează prima lui carte de Roald Dahl, Fantasticul domn Vulpe (într-o ediție veche și ponosită, dar orișicât!).
La sfârșitul lui februarie am descoperit în Cărturești o promoție la cărțile Nemi și i-am cumpărat trei volume din seria Animăluțele fermecate din Pădurea Înrourată de Lily Small, din care a citit până acum două: Hailey, ariciul și Chloe, pisicuța. Sunt genul de povestioare calde și inocente cu animale, despre prietenie cu un strop de magie.
V-am spus deja că îi plac foarte mult benzile desenate, așa că nu puteau lipsi din topul lui. A ținut să includă Colecția esențială Calvin și Hobbes de Ben Watterson (despre care am scris deja aici cu exemple) și benzile desenate cu Ștrumfi, din care avem momentan trei volume, Creștem cu Ștrumfii (#1): Ștrumful căruia îi era frică de întuneric, Ștrumfii negri și Ștrumfii și dragonul lacului. Mie nu mi-au plăcut în mod deosebit Ștrumfii, dar lui i se par foarte amuzante.
Seria lui preferată, din care pur și simplu a DE-VO-RAT până acum multe volume este Portalul magic de Mary Pope Osborne, care la rândul ei conține mai multe sub-serii, Misterul căsuței din copac, Misterul Vrăjii (pentru a le menționa doar pe cele din care a citit el deja), precum și o serie de Info-jurnale corespunzătoare pentru primele 6 volume.
El a citit deja primele 6 volume și 4 info-jurnale, și îi plac foarte mult pentru că personajele – un băiat și o fată – călătoresc în timp în diverse locuri și perioade istorice și sunt foarte palpitante. Mie mi se pare foarte fain că există și info-jurnalele din care află adevărul istoric. Acestea lui i se par mai greu de citit, deși a insistat să le aibă și să le citească (acum s-a împotmolit tocmai la cel despre samurai și ninja).
În final, nu putem să nu menționăm însă și cele două cărți la care a râs până l-a apucat sughițul și râgâitul, două cărți în care cititorul este invitat să participe direct la crearea hazului poveștii („poveste” e mult spus – povestea e că nu e nicio poveste, povestea e procesul lecturii în sine): Cartea care nu voia să fie citită de David Sundin și Cartea fără poze de B.J. Novak.
Cartea care nu voia să fie citită am… citit-o în noiembrie anul trecut pentru prima oară și pe Mihai l-a distrat foarte tare, memorase pasaje din ea pe care îi plăcea să le repete și să le spună și altora și a spus că neapărat trebuie să o includem în acest top al preferatelor din ultimul an.
Cartea fără poze a descoperit-o la Asteroidul B612 (eu o citisem mai de mult în engleză), unde a citit-o singur, dar se cam împotmolea. L-a convins însă că merită luată acasă, iar acasă i-am citit-o eu și a râs în hohote la o anumită pagină, până l-a luat râgâitul.
PS: Celelalte liste de recomandări de anul acesta, a Andreei Ștefănică și a Mirunei Mercioniu (pentru adolescenți)
PPS: Recomandările din anii trecuți
CARTEA E O VIAȚĂ 