O calitate uimitoare a lui Isus a fost smerenia Sa. Cu toate că El era Cel Sfânt şi înălţat, a venit jos şi a trăit ca un om. Pe de altă parte, noi, care suntem cel mai jos, ne purtăm uneori cu cea mai mare mândrie şi cu cea mai mare aroganţă. Cât de diferiţi de Isus suntem noi în viaţa cotidiană.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Niciuna dintre virtuțile și niciunul dintre atributele divinului nu pot fi izolate și idolatrizate. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă dumnezeirea. Ca atare, nici adevărul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther ”De servo arbitrio” mă conving și mai mult de aceasta și-mi amintesc aforismul lui Pascal: ”Până și din adevăr îți poți face un idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, și-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubești, nici să I te închini”.
N. Steinhardt, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei
Bunăvoinţa lui Isus este în dezacord cu asprimea, severitatea, duritatea, înverşunarea, amărăciunea şi aciditatea din viaţa atâtor oameni. Ce contrast! Cum Se poate simţi un Mântuitor binevoitor ca acasă cu un creştin aspru?
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Există anumite lucruri pe care le cunoaștem cu toții, însă nu le aducem prea des în prim-plan. Știm toți că există ceva etern. Și eternul acesta nu vizează casele și nici numele noastre; și nici Pământul, nici chiar stelele… toată lumea știe oarecum instinctiv că ceva este etern și că acel ceva are de-a face cu ființele umane. Toți oamenii de seamă care au trăit în ultimii cinci mii de ani ne-au spus lucrul acesta, și totuși este uimitor cum oamenilor le scapă mereu din vedere.
Thornton Wilder, citat în „Grija pentru suflet” de John Ortberg
Ce-ţi place să citeşti? Cărţi cu suspans… devoţionale… biografii creştine? Când oamenii mă întreabă pe mine, eu le spun, „Aproape orice.“
Îmi place Dickens şi Tolstoi, Arthur Conan Doyle, Louis L’Amour, John Grisham, Clive Cussler şi Dorothy Sayers. În sfera creştină, sunt un fan al lui William Gurnall, J.C. Ryle, Calvin Miller, Tim Keller, Lee Strobel, şi – bineînţeles – C.S. Lewis.
Zilele astea, sunt atras de puritani.
Ei sunt destul de nepopulari în cultura noastră. Însuşi cuvântul „puritan“ a fost, din păcate, distorsionat şi făcut să însemne mai mult decât ridicol de pudic şi rupt de realitate. Dar citindu-l pe puritanul John Owen, am fost zguduit de avertismentul său, „Ucide păcatul – sau păcatul te va ucide.“
Prin Richard Baxter, am descoperit o sută de motive să mă gândesc zilnic la cer – The Saints’ Everlasting Rest (Odihna veşnică a sfinţilor).
Mulţi creştini îl cunosc pe John Bunyan pentru Călătoria creştinului, care se crede a fi a doua cea mai tipărită carte a tuturor timpurilor, în afară de Biblie. Şi totuşi, în lucrarea sa, A Few Sighs from Hell (Câteva suspine din iad), imaginea lui Bunyan cu privire la ororile iadului te face să gâfâi după o înghiţitură de apă şi să suspini după o gură de aer rece. E adevărat că nu le-au nimerit pe toate bine puritanii. Cine a făcut-o? Dar totuşi au trăit cu îndrăzneală, au gândit într-un mod profund şi au scris din belşug.
Vara e aici. Este momentul să vă bucuraţi de nişte cărţi bune. Ce alt timp e mai potrivit pentru a-i descoperi pe puritani? Desigur că limbajul lor şi stilul scriiturii pot fi o provocare la început. Dar priveliştea unei drumeţii satisfăcătoare vine la pachet cu o provocare.
Datorită bogăţiei moştenirii lor, cred că puritanii merită citiţi. Acum mai mult ca niciodată.
Jon Gauger, „Puritans are Worth Reading…“
CARTEA E O VIAȚĂ 