Cărți cu dor de ducă #5 – O plimbare prin Japonia

Jurnalul de călătorie este prin excelență o carte cu dor de ducă, așa că nu putea să lipsească din recomandările noastre pentru vacanță.

Cel pe care vi-l propun astăzi se intitulează Drumurile către Sata – 3000 de kilometri pe jos prin Japonia. Alan Booth (1946-1993), scriitor și critic de film englez, locuia deja de 10 ani în Japonia când s-a decis în 1980 să facă această lungă călătorie pe jos din cel mai nordic punct al țării, capul Soya din insula Hokkaido, până în extremitatea sa sudică, capul Sata din insula Kyushu.

Călătoria a durat 128 de zile, timp în care Alan Booth a înfruntat capriciile vremii, foarte diferită de-a lungul insulelor japoneze, dar și, de foarte multe ori, aerul de superioritate al japonezilor, care refuzau să se înțeleagă cu el deși vorbea japoneza; a descoperit Japonia rurală, Japonia încă în șantierul marilor șosele, aflată încă la începutul renașterii sale industriale, o Japonie mult mai murdară, necizelată și chiar înapoiată încă, față de cum ne închipuim și chiar este Japonia curată și high-tech a zilelor noastre (cel puțin în mediul urban).

Acest jurnal de călătorie te ajută să descoperi Japonia oamenilor de la țară, din locuri izolate, care poate că este, până la urmă, dacă nu adevărata Japonie, măcar o altă fațetă a ce înseamnă Japonia, o fațetă pe care nu prea avem cum să o vedem.

Finalul cărții este, cred eu, reprezentativ pentru întreaga carte și sper că vă va face curioși să o citiți. La două săptămâni de la începerea călătoriei, aflat încă în Hokkaido, Alan Booth stătea în fața unei băcănii și vorbea cu un bătrân, care l-a întrebat unde locuiește, iar acesta i-a spus că la Tokyo.

– Tokyo nu e Japonia, a spus el. Nu poți să înțelegi Japonia locuind în Tokyo.

– Nu, am fost eu de acord. De-aia mi-am făcut timp să mă uit cu atenție și la restul Japoniei.

– Nu poți să înțelegi Japonia doar uitându-te la ea, a spus bătrânul.

– Nu, nu doar uitându-mă la ea, am spus. Nu uitându-mă la ea așa cum s-ar uita un turist pe geamul autocarului, ci parcurgând-o pe jos în întregime.

– Nu poți să înțelegi Japonia doar parcurgând-o pe jos, a spus bătrânul.

– Nu doar parcurgând-o pe jos, am replicat eu, ci vorbind cu toți oamenii pe care îi întâlnesc.

– Nu poți să înțelegi Japonia doar vorbind cu oamenii, a spus bătrânul.

– Atunci cum sugerezi dumneata să înțeleg Japonia?

Bătrânul a părut surprins de întrebarea mea, dar și puțin ofensat și furios.

– Nu poți să înțelegi Japonia, a spus el.

Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. Vezi toate articolele lui Irina Trancă